|
Familia
Mihăilă Gritta (1762-1837)
de
la Roşia Montană
Ctitori
de biserici şi şcoli confesionale,
patrioţi
şi oameni de cultură
Roşia
Montană este una din cele mai vechi şi însemnate localităţi
din România. Este atestată documentar
de 1876 ani, pe baza tăbliţei cerate XVIII, datată 6
februarie 131 p.Chr. Din aceasta se cunoaşte pentru prima dată
toponimul localităţii Roşia Montană de Alburnus Maior.
Principala bogăţie a localităţii este zăcământul
auro-argentifer cel mai mare din Europa. Din cele mai vechi timpuri
teritoriu a fost cutreierat de diferite popoare dornice de îmbogăţire.
Ocupaţia de bază a locuitorilor era mineritul aurifer. Băieşii
(minerii) aurari din tinereţe lucrau la suprafaţa şi în
subteran pentru a descoperii o vână (filon) cu aur care să le
facă viaţa mai uşoară, mai bună şi fericită.
Minerul Mihăilă
Gritta din Roşia Montană a fost o figură legendară a
Munţilor Apuseni. A fost proprietar de mine de aur. A avut mina lui
proprie, ce poartă numele de "Gritta", unde a descoperit
mult aur. Mina se află în Muntele Cetate (Cetatea romanilor), în
imediata apropiere a drumului comunal. Peste drum de mină a ridicat o
cruce cunoscută sub numele de "Crucea lui Gritta".
Legenda spune că, urmând
sfatul vâlvei care a apărut sub înfăţişarea unui moş
cu barbă albă până-n brâu "Gritta a pus fitilul, dând
foc prafului negru, iar explozia ce a urmat a provocat halucinanta apariţie
a unui aur curat, greu şi frumos, cum rar s-a mai văzut într-o
baie din Roşia".
La întrebarea vâlvei, ce
are de gând să facă cu atâta aur, minerul Mihăilă
Gritta îi răspunde: O dragul meu şi al lui Dumnezeu, e mult
darul aflat, dar pentru scopul meu este puţin! Să nu crezi însă
că spre desfătarea mea râvnesc după bunuri lumeşti,
nu dragul meu ortac… alta e ce mă frământă pe mine. Văd
neamul meu în jugul robiei, văd că românilor le este închisă
calea la şcoli, şi unicul scut al limbii şi legii noastre
este casa lui Dumnezeu. Toată şcoala românilor e biserica…
şi numai sub scutul altarului avem pază a ne păstra limba
şi datinile strămoşeşti. Acum dar, ortace dragul meu,
mă vei pricepe că dorul inimei mele e acela să zidesc
biserici… Cât se va ajunge din acest aur, tot îl voi împărţi
până la ultimul gram…".
Într-o lucrare economică
publicată la Timişoara, în anul 1928 sub titlul: "Producţia
aurului şi reforma monetară" dr. Pamfil Ciobanu, precizează
că aurul extras de Mihăilă Gritta a fost de "17 măji
metrice", egal cu 1700 kg, scos din mina aflată în Cetatea
romanilor.
Schiţa cu partea de
jos a Roşiei Montane
= Şoseaua şi
drumuri laterale
1. Biserica greco-catolică
1.a. Mormântul lui Simion
Balint
1.b. Casa parohială
2. Casa Maria Botiş
Ciobanu
3. Casa Gh. Coroi (Fâşăilă)
4. Stadion
5. Biserica ortodoxă
5.a. Casa parohială
6. Mina statului şi
muzeul mineritului
7. Primăria
8. Clădirea Şcolii
miniere (1896-1914)
9. Şcoala generală
clasele V-VIII
10. Monumentul eroilor
1914-1918
11. Crucea lui Gritta
12. Galeria Gritta
13. Blocuri
14. Cavoul Mihăilă
Gritta (1762-1837)
15. Clubul minerilor
16. Casa Gritta
17. Galeria Sf. Treime -
Vercheşul de Jos - Râzna, 798 m.
Cu această cantitate
de aur, la sfârşitul secolului al XVIII-lea şi începutul lui
XIX, minerul Mihăilă Gritta construieşte 7 biserici şi
7 şcoli confesionale pentru moţii Apusenilor. Dintre cele 7
biserici zidite, cu certitudine se cunosc 5, la Roşia Montană,
Bucium Cerbu, Mogoş, în judeţul Alba, Geoagiu Joseni şi
Geoagiu Gelmar, în judeţul Hunedoara. Referitor la celelalte 2
biserici, se presupune că ar fi unele din bisericile de la Cărpiniş,
Vârtop, Ciuruleasa, judeţul Alba sau Ardeu, comuna Balşa, judeţul
Hunedoara. Sper ca cercetările ulterioare să identifice
celelalte 2 biserici şi date mai complete despre şcolile
confesionale.
1. Roşia Montană: Biserica "Adormirea Maicii
Domnului", construită în anul 1781, sub formă de navă,
din piatră, cu un singur turn din lemn. Biserica nu are iconostas, ci
doar o improvizare cu icoane împărăteşti executate de un
pictor din Bălţi, Basarabia. Se află lângă şoseaua
comunală.
2. Bucium Cerbu: Biserica "Sfinţii Arhangheli
Mihail şi Gavril", a fost înălţată în anul
1832. Sub clopotniţă avem inscripţia: "Cu vrerea tatălui,
Cu ajutorul Fiului şi săvârşirea Sf. Duh, ziditu-s-a
această biserică cu hramul Sf. Arhangheli Mihail şi Gavril
în satul Bucium Cerbu, judeţul Alba, în anul 1832, ctitor fiind
Mihail Gritta, din Roşia Montană…". Pe turla bisericii se
află iniţialele MG - 1832.
3. Mogoş: Biserica "Sfânta Treime",
construită în anul 1830 în satul Mogoş Mămăligani,
împreună cu şcoala confesională din lemn, azi demolată.
Iconostasul este din piatră, deasupra fiind o cruce din lemn din
1836. În biserică se află icoană Sfântului Nicolae pictată
pe lemn din 1838 o icoană prâznicar pictată pe lemn din 1836
şi pe tetrapod o cruce din lemn din 1835.
4. Geoagiu Joseni: Biserica "Sfinţii Arhangheli
Mihail şi Gavril", construită în anul 1829 lângă
strada principală. Pe turn se poate citi: "Grita Mihail -
1829". A fost sfinţită în anul
1833 de episcopul Vasile Moga. Aproape de biserică a fost
şcoala confesională, azi casă parohială. În tradiţia
locală se păstrează două legende despre Mihăilă
Gritta.
5. Geoagiu Gelmar: Biserica "Sfinţii Arhangheli
Mihail şi Gavril". A fost construită în anul 1832 şi
se află lângă strada principală. Pe partea nordică a
turnului este inscripţia:
MIHAIL
Z
R
1832 1904
Lângă biserică
a fost şcoala confesională, azi funcţionând şcoala cu
clasele I-IV.
Bisericile în timp au
fost renovate, întreţinute, înfrumuseţate şi dotate cu
cele necesare cultului ortodox, fiind o mândrie pentru slujitorii şi
enoriaşii fiecărei parohii.
Azi, culmea ironiei, la începutul
mileniului
III
, unii veniţi de peste mări şi ţări, reprezentaţi
de Gabriel Resources prin S.C. Roşia Montană Gold Corporation,
cu aurul ce vor să-l extragă de la Roşia Montană, vor
şterge de pe suprafaţa pământului localităţile
Roşia Montană şi Corna şi o dată cu ele, 7
biserici, monumente istorice, un sit arheologic de valoare universală,
şcoli, grădiniţe, izgonirea populaţiei de pe locurile
natale, etc.
Familia Mihăilă
şi Rafila Gritta sunt înmormântaţi într-un cavou, lângă
blocuri, unde este o cruce din piatră cu anii 1762-1837, peste
aceasta s-a construit din lemn un garaj. Instituţiile locale şi
judeţene ar trebui să se implice în restaurarea cavoului
marelui patriot, care a devenit un mecena al culturii româneşti. Mihăilă
Gritta s-a născut din părinţii Ghiorghiuţ şi Fira
(Fila), care sunt înmormântaţi în grădina bisericii ortodoxe.
În amintirea lui Ghiorghiuţ s-a ridicat o cruce cu acest epitaf:
"Această S. cruce spre vecinica pomenire cinstitul jupân Gritta
George (Ghiorghiuţ) Generalis curator a sfintei beserici neunite din
Roşia la a 20 (a) zi a lunii octombrie anul 1841 s-au ridicat"
Familia Gritta a fost
numeroasă. Din sânul ei s-au ridicat personalităţi de seamă,
ale culturii şi istoriei noastre naţionale. O figură
proeminentă a fost George Gritta, fiu al lui Mihăilă şi
Rafila proprietar de mine şi participant activ la revoluţia română
de la 1848-1849. iată ce spun testimoniile date de Avram Iancu şi
Simion Balint lui George Gritta.
"George Gritta fu si
ridicatu la rangu de Tribun in Rosia si in totu de cursu deregatoriei
suale de nimeni fu învinuit sau accusatu la prefectu fara imitand exemplu
parentilor sui nau crutiat osteneala si averea pentru binele de obste si
Thronu Imperatescu. Despre care lucru dau susu pomenitu George Grita
acestu atestatu".
Campeni 25 iunie 1851
Avram Iancu, advocat.
"Subscrisu prin
aceasta, facu cunoscutu tuturor carora se cuvine cumca Domnia Sua Georgie
Gritta, lucratorii sui (beiesi) iau trimisu la Lageru, şi acolo iau
provedut nu numai cu plata dar si cu mancare - Stiu si cumca in mai multe
randuri fiind noi lipsiti de prav insusi cu ale suale speze au cumparat
pravu - precum si aceia e lucru de obste cunoscut cumcha cele doue din
cevile de la Rusbergu tot Domnia Sua cu ale suale spese le au facut si
admanuat la Landsturmu care foarte multu au conferit la atacurile cu
Hatvani. Despre cari in consei(c)intia marturisescu in Rosia 20 septemb
850".
S.f. Simeon Balinthu
Paroch Romano Unit
A Rosi si fost Prefectu.
George Gritta, fost tribun
a lui Avram Iancu, era căsătorit cu Emilia (Mili) Piso, dintr-o
familie de vază a Săcărâmbului, cum afirmă scriitorul
Radu Ciobanu, descendent al familiei Gritta, domiciliat în oraşul
Deva. Ca urmaşi a avut pe Iustina, Ovidiu, Pamfil. În preajma zilei
de 1 decembrie 1918 la Alba Iulia, pentru păstrarea ordinii la Marea
Adunare Naţională se organizează gărzile locale.
Conducerea gărzii din judeţ o ia maiorul Florian Medrea avându-l
ca ajutor pe sublocotenentul Ovidiu Gritta. Instituţiile locale ajung
în mÂna romÂnilor, prefect a fost numit dr. Ioan Pop, primar dr. Camil
Velican, iar cu poliţia însărcinat Ovidiu Gritta. Iustina a
fost căsătorită cu Vasile Ciobanu având 4 copii, pe
Maria, Aurel, Virgil şi Pompil. Maria Ciobanu (1886-1950) a locuit un
timp în Roşia Montană şi a fost căsătorită
cu Teodor Botiş (1873-1940) cu care au avut 3 copii, pe Emil, Aurel
şi Virgil. Emil Botiş (1904-1984) a fost căsătorit cu
Stela Baciu (1915-1984) şi au avut 2 copii pe Ioan Alexandru şi
Stela care trăiesc în Timişoara,. Majoritatea descendenţilor
lui George Gritta au fost buni patrioţi, oameni de ştiinţă
şi cultură.
Interesante şi
deosebit de preţioase sunt şi mărturiile unor călători
care au vizat Roşia Montană. Aceştia au rămas încântaţi
de casele lui Mihăilă şi Ghiorghiuţ Gritta, ale altor
mineri mai înstăriţi, fiind surprinşi de gradul de cultură
al acestora.
Călătorul
austriac Krichel, între anii 1827-1829 vizitează
Munţii Apuseni şi admiră casele "ca nişte
palate", ale unor români din Roşia Montană. "Prima
casă frumoasă, construită într-un stil ales, era a lui
Gritta Gheorghiuţ, proprietar de mine din Roşia Montană,
cel mai bogat român din regiune". Suba Ioviţa, "dispune de
50.000 ducaţi de aur, bani peşin". Un alt proprietar de
mine, Barbura Samoilă, avea o locuinţă de cel mai bun gust.
"Nici un principe nu s-ar ruşina să locuiască în
aceste camere". La Barbura a găsit "draperii scumpe de mătase,
admirabile gravuri, pendule mari, etc.". "Case frumoase mai au
Şuba Petru şi Gritta Mihăilă, încheie relatarea
Krichel.
Despre George Gritta, funcţionarul
administraţiei "cezaro-crăieşti" cercuale, K.u.K.
Bezirksamt, relatează la 17 iulie 1853, din Scărişoara, următoarele:
"George Gritta, într-un portret în ulei, purta un surtuc
ţărănesc, cu o barbă bogată, părul tuns
scurt şi mustăţile bogate, era un om instruit şi un
pasionat colecţionar de antichităţi romane. Pe terenul său
a găsit patru pietre funerare, printre care una purtând numele
fostului de două ori consul, Rufus şi mai multe monede
romane". Acesta propune administraţiei "să facă săpături,
căci în felul acesta s-ar dovedi că acesta este locul coloniei
romane Auraria".
Case frumoase, cu o
arhitectură specifică, cu emblema minerilor, mobilate cu gust,
cu candelabre, pendule, sobe de teracotă, multe procurate de la Viena
şi Budapesta, diferite obiecte din argint şi aur, tablouri,
etc., se întâlneau la tot pasul în decursul timpului, până în
zilele noastre. Roşienii erau oameni harnici. Le plăcea să
trăiască bine, să petreacă şi să fie bine îmbrăcaţi.
În ultimele decenii au fost greu încercaţi. În anul 1948 le-au
fost luate minele şi aurul. Din 1995 odată cu venirea S.C. Roşia
Montană Gold Corporation, roşienii şi cornenii trăiesc
o nouă tragedie, strămutarea şi demolarea localităţilor.
ing. Aurel SÎMTIMBREANU
|
|
