|
Noi
suntem urmaşii acelor români
Ce-au
stat toată noaptea la margini de cer
Cu
gândul la ţară şi steagul în mâini
Pe
lângă focurile aprinse-n cer
Şi
stat-au o noapte şi stat-au o zi
O
întreagă Istorie-au stat
De
veghe la Alba până când se-mplini
Voinţa
lor, visul lor minunat…
Şi
cei îngheţaţi au trecut în statui,
Au
coborât sub lespezi să le-nvie
De
nici măcar o cărămidă nu-i
Datoare
să rămână în robie
Că
le-am plătit pe toate cu strămoşi
Şi
le-am sfinţit cu dor si cu răbdare,
Mereu
numai spre dragoste întorşi
Noi
Patriei i-am ctitorit hotare
De-aceea
ne rostim aşa semeţ
Şi
îndrăznim atâta libertate
Că
nimeni n-a plătit mai mare preţ
Ca
să existe-n lume ca Cetate
Şi
existăm… de-ar fi să vină munţi,
Puhoaie
din văzduh să ne strivească,
Vom
exista statornici şi uniţi
Pe-această
vatră numai românească.
Dumitru Mălin
 
|
