1. Gripată Limba Română

 Stă Moldova într-o rână-

Fericire ce-şi amână

Straiul sacru de stăpână –

Nordu-n Stemă tot coboară

Când să râdă, când să doară –

Umbră care mă doboară.

Când jenată, când străină –

Da-n armură de regină –

Gripată Limbă Română.

Macină tristeţi pe moară –

Mult prea strâmtă ulicioară

Cu Pruncii la subsuoară.

În temple-i duce şi-nchină –

Noduroasă rădăcină,

Nicidecum viţă străină!

Şi mi-i pune-n braţe mie –

Culori de mândrămărie –

Să-i încarc de veşnicie.

Ei, Moldovă, într-o rână –

Fericire ce-şi amână –

Straiul sacru de regină –

 Lângă Ştefan cel Mare şi Sfânt 8 iulie 2008 (I.M.)

2. Rezemaţi de-o sărbătoare sfântă

 Tatăl Nostru – Cel Ceresc.

Stăm în parc pe-o bancă roasă,

Miruiţi de Cel Ceresc –

Jertfă Limbii din lăzi scoasă

Gelozia pe-o alee –

a unui tei se-aprinde floare

Îi laşi chipul de femeie

În poala ei să coboare

Busturile-ntr-o scânteie –

Limbii vechi, octrotitoare –

Care în genunchi se-apleacă –

Rugă sfântă să rămână –

Bob ce-n brazde se apleacă –

Miez al vieţii ce ne-amână.

Îi speli lacrima de zgură,

De falsa deşertăciune

Şi îi ungi vechea arsură

Cu har de înţelepciune –

Şi-i bem lacrima de zgură –

Eminescu s-o-ncunune!

Chişinău, 30.08.2008 Ion Mărgineanu

Scrisoare către Alba Iulia

Trecui sârma cea ghimpată

să te văd, plai înnoit.

Basarabia furată

Basarabia trădată,

sora ta înstrăinată

te salută: Bun găsit!

Urbe cu văzduh sfinţit,

te ştiam mai mult din carte,

că de când ne-au răzleţit

şi de când suntem deoparte

şi-un hotar strâmb ne desparte,

te gândeai c-am şi murit.

Te gândeai că nu mai sunt,

mă temeam că nu mai eşti:

doar arar, ca din mormânt,

îţi părea că desluşeşti

vreun suspin adus de vânt

dinspre Leova, sau Hânceşti...

Iar de câte-am suferit

mult mă mir că mai sunt viu;

căci de când ne-am despărţit

deseori m-au răstignit,

prin Siberii m-au târât –

ca să mor, să nu mai fiu...

Şi aveam numai o vină:

că eram frate cu tine,

că erai frate cu mine,

că vorbeam limba română,

că ne căutam pe hartă

iar acestea nu se iartă...

Cerul ne-a tot fost pustiu,

stinse - florile-n gradine

şi, de-un veac ce se mai ţine.

i-am tot zis răului bine,

şi trăiam fără să ştiu

că îmi este dor de tine.

Aflu-acum, că eşti, că sunt –

- Bună ziua, soră, frate!

Noi avem un crezământ

Bsarabiile toate,

câte sunt pe-acest pământ, d

ornice-s de libertate!

Chinuitul meu norod

azi se scoală în picioare;

Ţara-i vie peste tot;

iar pe câmpuri şi ogoare

ro-mâ-ne-şti-le izvoare

încă n-au secat de tot!

Din Hotin pân-la Chilia,

Din Soroca la Orhei –

grâului ce-mbracă glia,

şi pădurilor de tei,

şi luceferilor grei –

dor le e de România.

Iar bătrânii-atunci când mor,

când se mută sub ţărână,

parc-ar porunci, îngână:

“Nu lăsaţi, copii, din mână

sfântul nostru tricolor

şi vorbiţi - limba română!”

Ţara binecuvântată –

azi în vis te-ai întregit;

Basarabia furată,

Basarabia-nviată,

sora ta adevărată,

te salută: Bun găsit!

Nicolae DABIJA

(Chişinău - R. Moldova)

Alba Iulia

Suntem una, un întreg,

neamul nostru-i ca un pom –

frunzele apar şi trec,

florile răsar şi trec,

ce rămâne-i veac de om.

Număraţi, clasificaţi

De istorii, de turişti,

suntem, Doamne, în Carpaţi

o puzderie de fraţi

cât mai mândri, cât mai trişti.

Neam fiind rădăcinat,

când e să scăpăm de-ngheţ,

pomu-ntreg e-ndurerat

de tot muguru-ngheţat,

dar rămâne-nfipt, semeţ.

Căci minunea ce-o arată

Domnul pentru noi ades

e din mugur frunza toată,

e şi floarea miresmată

dar şi fructul cel ales.

Frunza trece, dar rămâne

versul ei netrecător,

ca şi floarea lângă pâine,

ca şi mărul lângă tine,

maică bună-a tuturor.

Iulian FILIP

(Chişinău - R. Moldova)

Langa bustul lui Lucian Blaga de la Chisinau