Când vorbeşti despre Alba Iulia, această aşezare dacică (THARMIS/TARNIS) ajunsă pe vremea romanilor, oraşul Apulum - cel mai important centru militar, administrativ, economic - comercial al Daciei, iar prin aşezarea s-a geografică a favorizat instalarea Legiunii a XIII-a Gemina şi a guvernatorului, trebuie să ai sentimentul deopotrivă al istoriei şi contemporaneităţii.

Apulum a fost capitala Daciei Apulensis, iar în anul 956 aici a avut loc prima organizare bisericească, sub primul episcop HIOROTHEUS uns în Bizanţ de patriarhul THEOPHILACTUS, sprijinit chiar de împăratul Constantin Porfirigenetul să păstorească credincioşii din Transilvania.

Dar, sentimentul istoric nu se rezumă doar la aceste fapte, Alba Iulia a devenit însăşi albia în care s-a coagulat PRIMA UNIRE, subsceptrul voievodal al lui Mihai Viteazul, intersectându-se cu destinele Europei, ale uni vast imperiu, cu umbrele şi strălucirile lui.

Aici pelerinii şi-au dat mâna într-o continuă călătorie în spaţiul ei mirific devenit vatră de cultură şi civilizaţie europeană în care bine ancorate în realitatea vremii erau Mitropolia Ortodoxă a Bălgradului şi Arhiepiscopia Ţării Ardealului, tiparniţa românească de cărţi, o şcoală, o bibliotecă, un nucleu de înţelepciune – Biblioteca „Batthyaneum”, peste care s-au suprapus ecourile Revoluţiei lui Horea, Cloşca şi Crişan, a lui Avram Iancu de la 1848-1849, momentul Memorandumului, Primul Război Mondial cu avatariile lui de victorii şi jertfe, de desţelenire a gliei străbune a unor ţări oropsite, exploatate, iar, mai apoi, strigătul de Unire de la 1 Decembrie 1918. Alba Iulia devenise locul fierbinte în care au curs, s-au sedimentat virtuţile poporului român – Actul de la 1 Decembrie 1918 avea să fie brazda adâncă, trasă peste bucurii şi tristeţi, neajunsuri sociale, economice, religioase, politice, chiar Nume din  Numele Ţării. României îi lipsea o ruptă petală, Transilvania şi, Unirea ei cu Ţara, era însăşi respiraţia comună a românilor de pretutindeni – de la individ la colectivitate, în care recunoaştem eforturile conjugate ale preoţilor, dascălilor, ţăranilor, muncitorilor, politicienilor, studenţimii, iar astăzi, mai mult ca oricând, aceste segmente de moralitate şi eroism stau îngemănate ca nou destin al localităţii noastre, devenită Capitala de Scaun a Marii Uniri de la 1918, de la care au trecut 90 de ani,  biografie a unor instituţii de rang naţional şi internaţional, a unor rădăcini benefice, ce-au pregătit minuţios fructele devenirii noastre. Învăţământ şi cultură, credinţă şi civilizaţie, suprastructură şi economie, politică şi creativitate sunt segmentele principale ale portretului Albei Iulii, arc peste timp al felului nostru de a trudi cu pasiune şi dăruire pentru a lăsa generaţiilor viitoare Numele de Patrie, a Unirii, ca sentimentul cel mai curat. A spune, în numele instituţiei pe care o conduc, a Consiliului local. "Bine aţi venit la Ziua Naţională a României!" precum şi la cea de a XII-a ediţie a "Congresului Spiritualităţii Româneşti",înseamnă a ne recunoaşte realizările şi nerealizările, eforturile de-a face din Alba Iulia, un oraş european, un pantheon al conştiinţei naţionale. Ziua Naţională a României este chiar felul comun de a trudi pentru viitorul ei, pentru circumscrierea ei printre constelaţiile culturii, demnităţii şi înţelepciunii umanităţii. Alba Iulia de peste două milenii este o cariatidă a Europei. O iubim, o idolatrizăm, bucurându-ne împreună că are aceleaşi braţe deschise pentru toţi Fiii ei adevăraţi. La mulţi ani, Alba Iulia, respiraţie sfântă a lui Decembrie Măreţ, a Zilei Naţionale a României.

                                          ing. Mircea Hava,

                                          primar Alba Iulia