(...) Dl.
Al. Vaida: Noi, reprezentanţii micilor naţiuni, am aşteptat cu
nerăbdare atitudinea cercurilor conducătoare ale monarhiei faţa
de aceste puncte şi naţiunile nemaghiare au primit cu nespusă
bucurie ştirea că Ministerul de Externe al monarhiei a înaintat la
Washington propunerea de pace, căci astfel s-a recunoscut oficial, atât
din partea reprezentanţei noastre externe, cât si din partea guvernului
şi partidelor maghiare, că noi de acum nu mai suntem naţionalităţi,
ci naţiuni. Cunoaştem mărimea vremilor prin care trecem; cunoaştem
că aceste probleme mari nu le putem trata conduşi de egoism. Cunoaştem
adevărul, care iese la iveala şi într-unul dintre punctele lui Wilson*,
că nu trebuie să lăsăm teren urei, egoismului, când se
tratează aceste probleme a căror rezolvare reală şi serioasă
se poate face numai cu ajutorul deplinei sincerităţi. Drept aceea,
reprezentanţa organizaţiei naţionale a românilor a hotărât
să-şi definească atitudinea faţă de aceste puncte
şi din încredinţarea acesteia, comunic onoratei Camere următoarea
declaraţiune (exact textul fixat în conferinţa de la Oradea Mare** de
la 12 octombrie).
«Comitetul
executiv al Patridului Naţional Român din Ardeal şi Ungaria, ca organ
politic al naţiunii române din Ardeal şi Ungaria***, constată’
că urmările războiului îndreptăţesc pretenţiunile
de veacuri ale naţiunii române la deplina libertate naţională.
Pe temeiul dreptului firesc, că fiecare naţiune poate dispune, hotărî
singură şi liber soarta ei, un drept oarecare, este acum recunoscut
şi de către guvernul ungar prin propunerea de armistiţiu a
monarhiei, naţiunea română din Ungaria şi Ardeal doreşte să
facă acuma uz de acest drept şi reclamă în consecinţă
şi pentru ea dreptul, ca liberă de orice înrâurire străină,
să hotărească singură aşezarea ei printre naţiunile
libere, pentru şi stabilirea legăturii de coordonare a ei cu celelalte
naţiuni libere. Organul naţional al naţiunii române din Ungaria
şi Ardeal nu recunoaşte îndreptăţirea acestui parlament
şi acestui guvern să se considere ca reprezentante ale naţiunii
române, ca să poată reprezenta la congresul general de pace
interesele naţiunii române din Ungaria şi Ardeal, căci apărarea
intereselor ei naţiunea română o poate încredinţa numai unor
factori disignaîi de propria lor adunare naţională.
Afară
de organele delegate de adunarea naţională sau alese din mijlocul său,
aşadar afară de comitetul executiv al Partidului Naţional Român,
nimeni nu poate fi îndreptăţit să trateze şi să hotărească
în treburi care se referă la situaţia politică a naţiunii
române. Toate deciziunile şi acordurile, care s-ar lua _ şi s-ar face
fără aprobarea acestor organe, le declarăm ca nule si fără
valoare, care nu leagă întru nimic naţiunea română. Naţiunea
română care trăieşte în monarhia austro-ungară aşteaptă
şi cere - după multe suferinţe de veacuri - afirmarea şi
valorizarea drepturilor ei nestrămutate şi Inaleinabiîe, la deplină
viaţă naţională». (...) (1918,
“Bihorul în epoca unirii. Documente”, Oradea, 1973,p. 112-113)
*
Referire ia discursul preşedintelui S.U.A. în faţa Congresului
(“Cele 14 puncte”) în care este pre/entat programul de pace.
** La 29
septembrie / 12 octombrie 1918 la întrunirea de la Oradea Comitetul Executiv al
Partidului Naţional Român a adoptat în unanimitate declaraţia
privind hotărârea naţiunii române din Transilvania de a se aşeza
“printre naţinile libere” şi recunoaşterea lui ca organ
provizoriu de conducere a Transilvaniei.
*** Şi aici ca si în alte documente prin “naţiunea
română din Ungaria” se înţelege populaţia românească
din teritoriile Austro-Ungariei situate în afara principatului Transilvaniei
(Banatul, Crişana. Maramureşul).
