În baza dreptului de autodeterminare, întreg poporul român a proclamat unirea sa în cadrul Regatului România.

După cum se cunoaşte, românii din Ardeal, Banat şi părţile ungureşti, în marea lor Adunare Naţională ţinută la întâi decembrie a [nul] t[recut] în Alba Iulia, au luat hotărîrea unanimă de a încorpora pentru totdeauna în regatul România toată regiunile româneşti ale fostei Ungarii.

Românii au deplina certitudine că Conferinţa de Pace va recunoaşte dreptul la unitate naţională a mult încercatului popor român şi [va] încuviinţa unirea tuturor provinciilor româneşti [...]

În acest moment sărbătoresc, în care se îndeplineşte idealul nostru de popor, în faţa căruia şi sârbii trebuie să se supună şi să-şi retragă trupele din Banat, îndreptăm   cuvîntul  nostru  către poporal  frate al  şvabilor bănăţeni.

Din numeroase afirmaţii, şi declaraţii ale membrilor marcanţi ai populaţiei germane din Banat, care ne-au parvenit oral şi în scris, am văzut că aceasta seminţie doreşte şi în totalitatea sa alipirea la noua patrie, la nou înfăptuita Românie Mare şi aşteaptă să-şi poată exprima liber şi neinfluenţat părerea sa.

Noi ştim că germani bănăţeni vor să urmeze exemplul fraţilor lor saşi din Ardeal, care au înţeles just spiritul noii vremi începute, au tras învăţăminte din trecutul lor istoric şi prin Hotărîrea solemnă a Adunării Naţionale de la, Mediaş din 8 ianuarie a[nul] c[urent], plini de încredere într-un viitor de existenţa şi demnitate ca popor, au proclamat alipirea lor la România Mare, cucerindu-şi astfel un merit în făurirea României Mari. Acum cîteva zile s-a pecetluit în mod solemn la Bucureşti, unde s-au deplasat conducătorii politici ai saşilor, alianţa firească şi veşnic frăţească dintre români şi saşi.

Temelia României Mari este libertatea naţională şi egalitatea în drepturi a tuturor popoarelor sale. Noi, românii bănăţeni, am fost secole de-a rîndul huliţi, asupriţi, exploataţi, fără milă de către unguri, împiedicaţi de la progres cultural. Trecutul nostru aspru nu ne-a înrăit şi nu a zămislit în noi gîndul  de a ne impune ca stăpîni ai altora consideraţi inferiori, ci ne bucurăm că am obţinut cea ce (am dorit), pentru care am luptat atît de greu şi am suferit atît de mult: libertate, frăţie şi egalitate în drepturi pentru toţi. Ceea ce noi am făgăduit popoarelor conlocuitoare nu a fost oferta unei oligarhii naţionale ajunsă la greu impas, ci o făgăduinţă dată cu bucurie de democraţia ajunsă la victorie.

Întreaga Românie Mare democratică promite concetăţenilor săi, ca atare şi vouă, germani bănăţeni, mai mult decît statele vecine, deoarece ea garantează şi vă dă posibilitatea păstrării libere a limbii materne germane, a culturii voastre germane a modului şi fiinţei voastre germane şi a deplin confirmatei voastre puteri economice.

Alipirea populaţiei şvabe bănăţene la România Mare va ridica numărul total al germanilor care locuiesc în acest regat la aproximativ 750.000 suflete. În acest fel germanii din România, uniţi şi solidari, vor putea constitui un factor important şi apreciat, în  vreme ce divizaţi şi fărîmaţi ar pierde din importanţa politică.

Toate cercurile politice ale poporului român sunt hotărîte să pune imediat germanii în deplina trăire a unei libertăţi reale. În hotărîrea luată în unanimitate, Adunarea Naţională de la Alba Iulia a declarat deplina libertate naţională pentru toate popoarele conlocuitoare. Fiecare popor – menţionează hotărîrea – va fi instruit, administrat şi judecat în limba sa de către proprii fii şi fiecare popor va fi reprezentat în mod drept în Corpurile legiuitoare.

Situaţiei nefireşti şi nedrepte, care a constrîns copiii voştri să uite limba maternă şi pe clericii voştri să propage învăţătura lui Dumnezeu într-o limbă străină, i se pregăteşte pentru totdeauna sfîrşitul.

Românii şi şvabii germani din Banat au trăit întotdeauna în pace şi cea mai bună înţelegere. Ei au purtat decenii de-a rîndul aceeaşi grea luptă împotriva duşmanului comun, şovinismul maghiar. Cu mîndrie şi satisfacţie ne putem referi la faptul că în bătăliile electorale din anul 1905, 1906 şi 1910 conducătorii românilor s-au angajat pentru ideea naţională germană a şvabilor bănăţeni. Buna înţelegere din trecut este încă o chezăşie şi o garanţie pentru colaborarea noastră de viitor.

După toate acestea nu mai poate apare nici o îndoială asupra atitudinii noastre sincere şi intenţiilor noastre loiale faţă de germanii bănăţeni. Şvabii şi românii vor şti nu numai să se înţeleagă şi să trăiască totdeauna în pace, ci să se stimeze şi să se iubească. Germanii din banat nu vor mai fi ca pînă acum contribuabili lipsiţi de drepturi, o masă exploatată, ţinută în muţenie şi asuprită, ei nu vor mai constitui ca pînă acum, îngrăşămîntul cultural al maghiarilor şi nu-i vor mai ajuta să plătească uriaşele, însumînd multe miliarde, datorii de război, ci va fi un popor liber, prosper şi cu propria conştiinţă de sine care va colabora cu românii la înflorirea şi progresul unei patrii bogate şi fericite.

În această fermă convingere aşteptăm hotărârea poporului vostru şi vă întindem, ca salutări cordiale, dreapta frăţească întru pecetluirea legăturii veşnice.

Timişoara, la 10 februarie 1919                        

    Partidul Naţional Român

 1919, februarie 10, Timisoara

Apelul P.N.R. din Banat adresat poporului frate al germanilor (svabilor) banateni, prin care il indeamna sa-si proclame aderarea la Unirea cu Romania, pe baza hotararilor M.A.N. de la Alba Iulia, din 1 Decembrie 1918.