Aşezat pe cursul mijlociu al văii Mureşului, nu departe de munţii Apuseni, oraşul Alba Iulia datorită acestei situări geografice, s-a impus de-a lungul timpului ca un important centru politic şi administrativ în spaţiul românesc.Diverse structuri administrativ-teritoriale de la antica Dacia Apulensis până la judeţul Alba din zilele noastre au fost coordonate de instituţii situate în acest centru urban.Una dintre acestea a fost Inspectoratul Şcolar Regional Alba Iulia, a cărui activitate se extindea în Ţinutul Mureşului şi coordona învăţământul primar şi secundar de stat şi particular în şapte judeţe transilvane: Alba, Hunedoara, Sibiu, Cluj-Turda, Târnava Mare, Târnava Mică şi Făgăraş.Mai precis Inspectoratele Şcolare Judeţene erau subordonate Inspectoratului Şcolar Regional Alba Iulia.În structura sa se aflau un inspector general şef, inspectori regionali pentru învăţământul primar, pentru învăţământul secundar şi şcolile normale, un inspector administrativ şi unul pentru mobilizare, acesta din urmă după iunie 1941, anul intrării României în cel de-al doilea război mondial.

Inspectoratul edita un Buletin propriu.Întrucât cea mai mare parte a activităţii acestei instituţii s-a suprapus anilor războiului (1939-1945), Buletinul nu a avut o apariţie regulată.Condiţiile financiare precare au făcut ca de la o apariţie săptămânală în primii ani să se treacă la apariţii bilunare şi mai apoi lunare.Preţul abonamentelor reflecta şi el situaţia de criză.Comparativ „pentru şcoalele de grad secundar, autorităţile bisericeşti, revizorate (vechea denumire a inspectoratelor şcolare n.a.) şi particulari” preţul anual era în 1941 de 250 lei, iar în 1943 de 450 lei, pentru şcoalele primare şi scoalele de copii mici (grădiniţe) anual abonamentul costă în 1941 200 lei, iar în 1943 300 lei”.Buletinul apărea în ziua de sâmbătă şi a fost tipărit în primii din cei şase ani de apariţie în „Cetate la tipografia Sabin Solomon.”şi apoi la „Tipografia Alba Iulia”.Costurile abonamentelor erau suportate de şcoli prin sume aprobate în Comitetele şcolare, sume care erau înscrise în bugetele şcolare anuale la capitolul „Cheltuieli”.

Aceste Buletine ale Inspectoratului Şcolar Regional Alba Iulia constituie azi după mai bine de şase decenii de la apariţia lor o importantă sursă istorică  pentru cercetătorul pasionat de istoria învăţământului românesc în anii dramatici ai marii conflagraţii mondiale.

  Pe lângă multitudinea problemelor legate de organizarea şi funcţionarea sistemului educaţional, probleme ce se regăsesc în „circularele” adresate Inspectoratelor Şcolare Judeţene şi direcţiunilor şcolilor, găsim în aceste Buletine informaţii despre modul în care corpul didactic şi şcoala românească au rezonat la dramele prin care trecea poporul român prins în vâltoarea războiului.

Prezentul studiu îşi propune să nu lase uitării aceste secvenţe şi prin generozitatea revistei „DACOROMANIA” să le facem cunoscute cititorilor de azi şi de mâine pentru cunoaştere şi aducere-aminte.Înainte de relevarea unor gesturi şi fapte emoţionante se cuvine din respect faţă de cei care au girat activitatea Inspectoratului Şcolar Regional Alba Iulia  să-i amintim fie şi în treacăt.Numele acestor inspectori le-am cules din Buletinele Şcolare.Inspectori generali şefi au fost profesorii Ion Mărginean, Eugen Hulea, Olimpiu Ghiţia.Acesta din urmă spunea în 1942 despre profesorul de istorie Eugen Hulea de la Liceul de băieţi „Mihai Viteazul” din Alba Iulia că a lăsat moştenire una din „cele mai bine organizate şi administrate regiuni şcolare”1

.Dintre inspectorii şcolari regionali primari îi amintim pe Al.Floaşiu, Ioan Ştirbu, Nicolae Nistor, Petre Apolzan.Aceştia coordonau şi controlau şi activitatea şcolilor normale de învăţători din cele şapte judeţe.Învăţământul secundar i-a avut ca inspectori pe profesorul de istorie Dariu Pop din Turda şi pe profesorul de limba română Vasile Scurtu, adus în 1943 de la Liceul „Fraţii Buzeşti” din Craiova.Inspectori administrativi au fost A.Bucerzan şi A.Răşinaru.Serviciul de contabilitate a fost condus de economistul V.Cojocaru iar cel de mobilizare, înfiinţat după intrarea României în război  (iunie 1941) de I.Borza.

O istorie obiectivă a învăţământului românesc de pe meleagurile Albei  nu-i va putea omite pe aceşti dascăli, învăţători şi profesori, pentru un timp efemer şi inspectori şcolari.Activitatea lor în cadrul Inspectoratului Şcolar Regional Alba Iulia a făcut ca şcoala alături de biserică să fie instituţiile care au coagulat sentimentele naţionale, spiritul de sacrificiu, dar şi cel de solidaritate într-un timp de tristă amintire pentru istoria României, anii 1939-1945.Am grupat în câteva subtitluri secvenţe emoţionante desprinse din paginile Buletinului Inspectoratului Şcolar Regional Alba Iulia , gesturi de solidaritate, fapte de eroism, portrete de dascăli care au făcut cinste şcolii româneşti.

1. „Grijă părintească pentru orfanul Lăzăruc”

          Multe şi dramatice au fost momentele de suferinţe ce le-au fost date românilor spre a le trăi.Unele înfiorătoare şi de neimaginat pentru că au o singură cauză, aceea de a ne fi născut români.Tragedia românilor din Ip şi Treznea este greu de redat în cuvinte, „o pagină de istorie scrisă cu sânge” ca să citez titlul unei cărţi scrisă de un supravieţuitor2.S-a scris mult despre evenimentele din 1940 întâmplate în judeţele Ardealului răpit prin Dictatul de la Viena.Masacrul de la Treznea, săvârşit în ziua de 9 septembrie 1940 de trupele hortyste de ocupaţie, dar şi de locuitori unguri a fost amplificat în tragismul său de oribile crime comise de ocupanţi împotriva copiilor.”După încetarea focului de arme, ungurii au pus mâna pe copiii de români şi de vii îi aruncau în văpaia focului caselor incendiate, arzând de vii în chinuri groaznice şi mare jale răsună în tot locul de plânsetele lor3".Rezultatul masacrului, aproape 100 de morţi.Doar 68 au putut fi identificaţi, între ei aşa cum am spus erau şi copii: Brumar Aurica de 5 ani, Brumar Victoria de 9 ani, Bârjoc Gherasim de şapte ani, Sălăjan Ion de doi ani ucis cu grenada4.Din fericire Lăzăruc, copilul de opt ani, fiul învăţătorilor martiri Lazăr Cosma şi Aurelia Cosma (născută Gog), n-a avut soarta consătenilor, dar a văzut cu ochii lui moartea părinţilor, învăţătoarea Cosma fiind spintecată cu baioneta de honvezii unguri.

În data de 2 februarie 1941, inspectorul general şef Eugen Hulea  şi inspectorul şcolar regional Ioan Ştirbu semnează circulara No 6710 pe care o redăm in extenso5.

Către

Inspectoratele şcolare judeţene şi toţi colegii învăţători din cuprinsul    regiunii şcolare Alba Iulia

Odată cu teritoriile cedate Ungariei, numeroase jertfe de sânge au avut loc, sfinţând pamântul nostru strămoşesc.

Alături de alţi martiri naţionali care completează galeriile înaintaşilor am avut şi noi doi colegi care şi-au dat tributul de sânge în teritoriul cedat.

Este vorba de soţii învăţători Cosma Lazăr şi soţia sa Aurelia, care au avut postul în comuna Treznea, judeţul Sălaj şi cari au fost  măcelăriţi de către trupele de ocupaţie maghiară, lăsând în urma lor doi copii mici şi fără niciun ajutor material sau moral.

Băiatul de 8 ani a fost adus în ţară şi fetiţa de 4 ani cu ajutorul lui Dumnezeu o vom aduce în curând.Aceştia au nevoie de o existenţă omenească şi cinstită şi noi colegii părinţilor le-o putem da pe lângă un sacrificiu minim.

Iată ce propunere facem şi vă cerem tuturor acum:

Fiecare coleg din regiunea noastră şcolară să jertfească pentru copiii colegului martir sume de 1 leu lunar plătit odată pe întreg anul 1941.Şefii de circumscripţii de salarizare vor întocmi tablouri de sumele încasate şi le vor trimite împreună cu banii pe adresa : Inspector Şcolar Ioan Ştirbu la Inspectoratul Şcolar Regional Alba Iulia, care împreună cu un comitet va totaliza şi contabiliza sumele în regulă, având grije de creşterea copiilor învăţătorilor amintiţi.

Pentru cele arătate mai sus nu se impune nimănui nici o obligaţie, ci se cere benevol sprijinul tuturor colegilor înţelegători.

Acest apel a fost recepţionat pozitiv de corpul didactic, dovadă fiind listele cu sumele încasate publicate în şase numere din Buletinul Inspectoratului.A fost adunată suma de 107.400 lei, după cum aflăm dintr-o dare de seamă din 4 august 1941 pe care o publicăm în continuare6:

Dare de seamă

Elevul Cosma Lazăr, fiul soţilor învăţători martiri Cosma din comuna Treznea judeţul Sălaj este în grija şcoalei normale de băieţi din Blaj.În cursul lunii iulie a.c.a fost vizitat de către dl.inspector şcolar regional Petre Son, care împreună cu dl.rector al internatului susmenţionatei şcoli, au stabilit modalităţile de plată a sumelor întrebuinţate cu întreţinerea lui.

Se aduc pe această cale călduroase mulţumiri direcţiunii Şcolii normale de băieţi Blaj pentru părinteasca grije pe care o au faţă de acest orfan, precum şi donatorilor care au contribuit la mărirea fondurilor.

În numerel 6, 8, 9, 12, 15 şi 22 găsim liste cu cei care au făcut donaţii în bani, de la sume modice dar cu atât mai sugestive, de 100 lei, până la sume de ordinul zecilor de mii.Spaţiul nu ne permite să publicăm listele complete.Alături de centrele de salarizare, de Inspectoratele şcolare judeţene, de cel regional Alba Iulia sau de Ministerul Culturii Naţionale au făcut donaţii modeste învăţători şi elevi.Elevii Şcolii primare mixte din Băiţa au donat 255 lei, Asociaţia „Sfânta Copilărie” din Băgaciu 112 lei, învăţătorii judeţului Turda prin d-l Augustin Dordai 8700 lei, Inspectoratul Şcolar Alba 10.761 lei, elevii clasei a IV-a Daneş prin d-l Mosora 137 lei, d-l Indrea Valentin din Făgăraş 450 lei, elevii Şcolii primare din Şibot 140 lei, d-l Ioan Cridian profesor din Blaj 500 lei, d-l Octavian Mireşan din Blaj 500 lei, d-l profesor Gabor din Blaj 500 lei.

Cu ocazia sărbătorilor de Paşti au făcut „cumpărături pentru Lăzăruc” d-l Pop Sabin şi Ardeleanu în valoare de 6199 lei.7

Din Albac au făcut donaţii elevii şcolii primare  330 lei şi Todea Remus 600 lei8, iar Ministerul Culturii Naţionale şi Cultelor  a donat 30.600 lei „ajutor de înmormântare pentru învăţătorii martiri Cosma din Treznea9 „.

În 1943, suma depusă la C.E.C. pentru  orfanul Lăzăruc, aflat la Blaj, era de 112.504 lei în care se cuprinde şi dobânda10.

2.  „Darul ostaşului”

 Această acţiune s-a concretizat prin colete de bani sau bunuri materiale fie pentru ostaşii români aflaţi pe front, fie pentru răniţii aflaţi în spitale.Menţionăm donaţia elevilor din Şoimuş, judeţul Hunedoara, cărora le mulţumeşte inspectorul  general şef Eugen Hulea.Donaţia a fost făcută răniţilor din spitalul Deva în noiembrie 1941 şi a constat din „115 ouă, 3,25 kg de bomboane, 199 bucăţi cornuri şi 20 pachete de ţigări”.Eugen Hulea sugerează şi altor şcoli să urmeze exemplul acestor elevi11.

Elevii Şcolii primare din Războieni Cetate au donat  422 lei in mai 1943, iar revista „Graiul copiilor” menţiona:”fapta voastră frumoasă a fost adusă la cunoştinţa d-lui Mareşal Antonescu care v-a mulţumit în mod deosebit printr-o scrisoare publicată în nr.3 al revistei „Graiul copiilor” de pe luna iunie, pag.1912".

Printr-o adresă de mulţumire, Inspectoratul Şcolar Regional Alba Iulia face cunoscut gestul profesorului Romulus Rebreanu de la Liceul comercial de băieţi Haţeg care donează lunar suma de 1000 de lei pentru a veni în ajutorul unui profesor suplinitor mobilizat, fără grad de ofiţer sau pentru secţia  „spitale” din Ministerul Apărării Naţionale13.

3. „Eroi căzuţi la datorie”

        Intrarea României în război în iunie 1941 a fost salutată de Inspectoratul Şcolar Regional Alba Iulia printr-o circulară intitulată sugestiv „MĂREAŢA REGĂSIRE A NEAMULUI ROMÂNESC” pe care o prezentăm în întregime:

După marile nedreptăţi şi cumplitele umiliri la care a fost supus Neamul şi conştiinţa lui prin amputările teritoriale din 1940, au început să mijească azi zorile dreptăţii şi mândriei româneşti.

Destinul nostru este purtat încă o dată de baioneta şi vitejia ostaşului nostru spre izbăvire şi afirmare.

În ceasul acesta istoric simţim o adâncă nevoie de comuniune sufletească cu toţi membrii corpului didactic sub semnul unei simţiri profund însufleţite şi perfect solidare cu Patria şi Neamul, care prin luminat sacrificiu de sânge îşi dă neprihănita lui contribuţie tradiţiei strămoşeşti şi menirii sale multiseculare de apărător al civilizaţiei pe plaiurile milenarei autohtonii14.

Un gest de solidaritate cu familiile eroilor căzuţi la datorie este semnalat printr-o circulară către Şcolile secundare şi Inspectoratele Şcolare Judeţene.Se aduc mulţumiri cadrelor didactice de la Liceul de fete „Domniţa Ileana” din Sibiu şi Liceul comercial de băieţi din Sălişte „pentru pilduitoarea şi patriotica spontaneitate cu care şi-au oferit salariul pe o zi pentru ajutorarea familiilor eroilor căzuţi la datorie pentru desrobirea fraţilor noştri din Basarabia şi Bucovina15.”

Printre primii jertfiţi pentru „desrobirea Basarabiei” a fost profesorul locotenent – Erou EMIL PINTICAN, grav rănit în luptele de la Nistru, decedat în spitalul Sfântul Spiridon din Iaşi.Trupul neînsufleţit al Eroului a fost depus în aula Liceului „Gheorghe Lazăr” din Sibiu şi apoi înmormântat în Cimitirul Eroilor din acest oraş16.

Între cei căzuţi la datorie s-a aflat şi unul dintre funcţionarii apreciaţi ai Inspectoratului, juristul PETRU Z.DĂIANU. S-a născut la Alba Iulia în 15 noiembrie 1916.A urmat cursurile Liceului Mihai Viteazul din acest oraş unde şi-a luat bacalaureatul şi apoi Facultatea de drept de la Universitatea Cluj-Sibiu.Cu grad de sublocotenent a luat parte pentru prima dată  la lupta contra bolşevismului în vara şi toamna anului 1941.Pentru fapte militare deosebite este  răsplătit cu ordinul „Coroana României cu spadă şi Panglică de Virtute Militară”.În iarna anului 1942 se întoarce acasă la Alba Iulia şi Inspectoratul beneficiază pentru scurt timp de serviciile acestui modest, dar excepţional funcţionar.

Dar ţara având nevoie de serviciul lui de arme îl cheamă din nou.Pleacă pe front în Caucazia unde vrând să scape un camarad ofiţer din primejdia morţii, pe drum către acesta cade străpuns în inimă de către un glonte inamic, în comuna Koro Urodon – Caucazia, unde este şi înmormântat17.

Coincidenţa a făcut ca eroul Petru Z.Dăianu să se stingă din viaţă exact la vârsta de 26 de ani în 15 noiembrie 1942.

4. Un cărturar de elită al şcolii româneşti, profesorul Horia Teculescu (1897-1942)

 În Buletinul Inspectoratului Şcolar Regional Alba Iulia din 5 decembrie 1942, inspectorul administrativ Avram Răşinaru conturează un portret de o mare şi sensibilă frumuseţe profesorului Horia Teculescu, trecut în eternitate la 2 august 1942.Redăm principalele pasaje dintr-un text de profundă sinceritate despre un apostol al învăţământului românesc.

„Rândurile noastre, ale corpului didactic, s-au rărit şi se răresc mereu.La hotare şiruri de Eroi se dăruiesc într-o încleştare de epopee...în interior cad pe rând pionierii, ce au clădit şi au purtat lumină.

E frământarea Neamului în lupta pentru eternitate!...” nu-i este dat nimănui să se plimbe pe o cărare de trandafiri, fără a călca şi-n spinii frânţi din trupul ce poartă seva vieţii...” zicea odată profesorul Teculescu elevilor săi la o oră de lectură în aer liber.Se cristalizează aici lupta vieţii, în dorinţa de asemănare cu frumuseţea trandafirului, decor, soare, valuri, spini.

Horia Teculescu a iubit viaţa şi a sădit în sufletul celor 23 generaţii de elevi ai săi setea şi dorul neînfricat spre adevărul vieţii, de a rupe „floarea fiecărei clipe”.

Plăpând şi curat, se examina în toată prezentarea lui înainte de a intra la clasă.Servea de model în această examinare haina, batista, cartea după cum spune el: „când intru în clasă am senzaţia că mă urc la Altar, pentru primirea Sfintei cuminecături”.

La catedră radia prin înţelepciune şi dragoste de copil.Ora lui era belşug de dar dumnezeesc.

Trecând pe cărarea vieţii lui dureroase, îl întâlnim la Şcoala primară din Codlea, apoi la Liceul Confesional din Braşov, la Academia teologică din Sibiu, la Universitatea din Budapesta şi-n sfârşit licenţiat al Facultăţii de litere şi filosofie din Bucureşti.

În 1919 este profesor la primul liceu românesc  după Unire, la Liceul „Mihai Viteazul” din Alba Iulia În 1926 este numit director al liceului „Principele Nicolae” din Sighişoara, unde se stinge în noaptea de 2 august 1942.

Horia Teculescu a fost o podoabă a şcoalei româneşti şi un cărturar de elită.

Dintre lucrările publicate menţionăm: „Scriitorii ca luptători pentru unire”, publicată în biblioteca „Semănătorul”, „Pe Mureş şi pe Târnave”(folclor) şi „Virgil Oniţiu”, premiate de Academia Română.O seamă de monografii şi studii în parte nepublicate, ca „Asupra lui Eminescu”, „Bogdan Duică”, „Octavian Goga”, „Andrei Bârseanu”, „Ilarie Chendi„ şi altele.A fost colaborator la „Convorbiri literare” şi o seamă de reviste.Ca profesor de română (şi estetică) a adâncit problemele pedagogice asupra „educaţiei estetice în şcoală” şi „sentimentul răspunderii în educaţie”.Ca preşedinte al despărţământului „Astra”, Tr. Mare, a ridicat zeci de „troiţe” şi nenumărate „plăci de marmoră”prin întreg Ardealul, pietre de popas şi evocare din destinul sbuciumat şi glorios al neamului.

A debutat şi în ziaristică cu opinie pur naţionalistă.Într-un timp redacta singur ziarul „Alba Iulia”, pregătind şi slăvind biruinţele româneşti în simbolicul oraş.

Ca om al societăţii a fost un muncitor convins al drepturilor şi înălţării poporului.De aceea a alergat la sate şi oraşe, ţinând o conferinţă sau înălţând o cruce.Fiind o fire extrem de sensibilă lovea în profitori cu o ironie specifică personalităţii lui.A suferit din această cauză şi şi-a atras duşmănii.A cultivat frumosul, binele şi adevărul, o trinitate de virtuţi în care s-a mistuit.N-a scăpat niciodată prilejul de a aprecia sau de a dispreţui pe aceia cari încercau subestimarea botezului purificator al străduinţelor româneşti.De aceea i s-a acordat încrederea unui comandament naţionalist.Ca profesor şi director, foştii lui elevi l-au închis în suflet, căci el le-a aprins flacăra în „culmile dorului de viaţă”.

Şcoala românească a pierdut un sprijin.

În clipele ultime, când se despărţea de bucuriile şi sbuciumul pământesc, un proces sufletesc neterminat, ca un refren, i-a fluturat pe buze murmurul unor cuvinte de ordine:”daţi-mi sabie....să mergem, să luptăm.....hotarele ţării!...”

În catedrala de la Sighişoara într-un balsam de flori Horia Teculescu s-a despărţit de noi, într-o mână cu „Biblia”, iar în cealaltă cu poeziile lui Eminescu şi Goga şi un trandafir pus de un elev care l-a iubit mult.

Apoi l-am închis în pământul Ţării, la margine de hotar vremelnic.

Prin întreaga activitate desfăşurată în anii grei ai celui de-al doilea război mondial Inspectoratul Şcolar Regional Alba Iulia se înscrie între instituţiile reprezentative ale sistemului administrativ din Ţinutul Mureşului.Învăţătorii, profesorii şi elevii şcolilor din cele şapte judeţe coordonate de Inspectorat au cultivat spiritul de solidaritate cu colegii din teritoriile cedate în 1940, recunoştinţa şi respectul faţă de eroii căzuţi pe front, dar şi faţă de acei dascăli care au fost adevărate modele pentru comunităţile în care şi-au desfăşurat activitatea didactică şi socială.

Exemplele extrase din Buletinul Inspectoratului întăresc afirmaţiile de mai sus şi conturează componenta naţională a acestei instituţii aflată în serviciul învăţământului românesc într-o perioadă dificilă din secolul al XX-lea.

Prof. Pantilimon POPOVICI

Note bibliografice

1 Buletinul Inspectoratului Şcolar Regional Alba Iulia nr.4, 28 februarie 1942, p.21-22 (în continuare B.I.Ş.R. Alba Iulia )

2  Vezi Gavril Butcovan, O pagină de istorie scrisă cu sânge, Zalău, 2006

3  Citat reprodus din lucrarea „Teroarea hortysto-fascistă în Nord-Vestul României – sept.1940 - oct.1944, Bucureşti, 1985, p.66

4  Milton G.Lehrer, Ardealul pamânt românesc, Bucureşti, 1989, p.370

5  B.I.Ş.R.Alba Iulia , nr.3 /1941, p.20-21

6 Idem, nr.22/1941, p.149-150

7 Idem, nr.12/1941, p.94

8 Idem, nr.15/1941, p.110

9 Idem, nr.22/1941, p.150

10 Idem, nr.3/1943, p.9

11 Idem, nr.32/1941, p.202

12 Arhiva Şcolii Războieni Cetate, document 262-1943

13  B.I.Ş.R. Alba Iulia, nr.19 /1941, p.128

14 Idem, nr.17/1941, p.115

15 Idem, nr.20/1941, p.136

16 Idem, nr.26/1941, p.171

17 Idem, nr.2/1943, p.6