Subiectul acestui articol nu este o noutate absolută. Pentru prima dată am citit despre Turnul dezrobirii la Iurie Colesnic în „Basarabia necunoscută", apoi la Andrei Doicescu din Paris, fiul lui Octav Doicescu, arhitectul monumentului dat, alte informaţii în câteva bloguri etc. A scris şi TIMPUL la tema dată. La 1 noiembrie 2012, se vor împlini 70 de ani de când în partea de nord-vest a Chişinăului, pe o colină a moşiei satului Ghidighici, a fost inaugurat Turnul dezrobirii Basarabiei. Acest monument a fost ridicat în cinstea eliberării Basarabiei de sub ocupanţii sovietici de către trupele române, în vara anului 1941. De pe colina dată, se vedeau bine Cheile Bâcului, monument natural de excepţie, transformat de sovietici în pietriş, satele din jurul capitalei: Durleşti, Ghidighici, Buiucani, Petricani, şesul Bâcului până la gara Visterniceni. Din aceste locuri şi azi Chişinăul se vede ca în palmă.

Nici un complex memorial din Basarabia de azi, creat de bolşevici cu cheltuiala şi jertfa basarabenilor ocupaţi şi înfometaţi de ruşi, nu este atât de măreţ sau măcar asemănător ansamblului dat, care exprima esenţa adevăratei noastre Eliberări naţionale. N-am văzut nici în Rusia un asemenea ansamblu. Turnul Dezrobirii ne amintea mai mult de monumentele rămase pe întinsurile Europei de la străbunii noştri daco-latini, şi era predestinat să servească generaţiilor viitoare ca loc de reculegere, înălţare morală şi mândrie naţională. În cei doi ani de existenţă, până la recucerirea Basarabiei de către ruşi în august 1944, Turnul devenise un simbol al faptelor glorioase ale armatelor române, strajă neclintită a drepturilor româneşti pentru acest sfânt pământ.

Ansamblul era format din trei componente: 1. Turnul, având forma pătrată, cu latura de 10 metri, dar şi o înălţime de 30 de metri. La intrarea în turn, deasupra era un basorelief în piatră, reprezentându-i pe împăratul Traian şi generalii săi de pe Columna lui Traian de la Roma , fiind înscrise cuvintele de aur ale mareşalului Ion Antonescu: „Ca şi Columna lui Traian, suntem unde am fost şi rămânem unde suntem”. 2. Blocul masiv de piatră în faţă, de 10 metri înălţime, având pe el următoarea pisanie: „S-a înălţat acest Turn al dezrobirii Basarabiei sub domnia regelui Mihai I, conducător al Statului fiind mareşalul Ion Antonescu, vicepreşedinte al Consiliului de Miniştri fiind dl profesor Mihai Antonescu, guvernator al Basarabiei - general C. Voiculescu. Construit pe locul de unde mareşalul Ion Antonescu, comandant de căpetenie al armatelor germano-române, în ziua de 15 iulie 1941, a urmărit şi a condus operaţiile pentru eliberarea oraşului Chişinău”. 3. Colonada din stâlpi de piatră (de tip roman) pe partea dreaptă a turnului.

Însuşi evenimentul inaugurării a fost înălţător şi de o rară frumuseţe artistică. Iată ce scria despre acel eveniment consăteanul meu Paul Mihail în Jurnalul său în ziua inaugurării: ,,La ora 2 p.m. am fost prezent pe locul unde s-a ridicat Turnul Dezrobirii, un bloc imens de piatră aşezat într-o frumoasă privelişte naturală. Evocator şi măreţ! Am stat nu departe de oficialităţi. Am putut privi şi admira pe Regele, am văzut toată desfăşurarea programului şi am rămas profund impresionat de patriotica – dar şi de omagiere - cuvântare a prof. Mihai Antonescu, vicepreşedinte al Consiliului de miniştri. Ce vervă, ce expresie, şi ce ţinută oratorică! Momentul culminant: când apare Regele pe crenelurile Turnului, mulţimea ovaţionează, corul Basarabiei, din 450 de persoane, intonează Imnul Regal, iar razele soarelui ce apune ca un nimb luminează figura Regelui. Printre stâlpi şi coloanele de piatră, umbrele soarelui apus sărutau inscripţiile unităţilor şi regimentelor de eroi care dezrobiseră Basarabia”.

... De când au revenit neokominterniştii la putere, în 2001, dar mai ales de când a început grandioasa spălare de zeci de milioane de lei publici pentru renovarea memorialelor de la Şerpeni şi Chişinău (Eternitate) şi a altor asemenea monumente ce proslăvesc ocupaţia Basarabiei de către bolşevici în august 1944, nu mă lasă un gând şi un vis: să se găsească la noi o forţă politică, sănătoasă, care să includă în programul său electoral o prevedere referitor la restabilirea unui important monument istoric, construit lângă Chişinău în 1942, când România era întreagă, dar care a fost distrus de către eliberatorii sovietici după reocuparea Basarabiei în 1944, să văd acest complex renăscut la locul unde a fost construit în anul 1942. Şi asta - fără a atinge măcar o puşcă din cele cinci ce străjuiesc Memorialul Eternitate din Chişinău, mai ales că acolo şi-au găsit locul de veci şi poliţiştii, şi voluntarii moldoveni răpuşi de gloanţele separatiştilor ruşi din Transnistria în primăvara-vara anului 1992... Veneticii îşi numesc locurile slavei de luptă monumente ale eliberării, uitând să deschidă un simplu dicţionar explicativ al limbii române ca să vadă că eliberare înseamnă: a da libertate, a pune în stare de libertate, a înlătura oprimarea naţională, politică, socială, a dezrobi etc. Dar ei, eliberatorii, nici azi nu-şi amintesc de casa lor natală, de mormintele străbunilor lor (că i-o fi avut şi ei, nu?), dar nici nouă nu ne permit să revenim în Europa de unde ne-au rupt, eliberându-ne...

Am hoinărit pe colina dată de mai multe ori cu aparatul de fotografiat şi camera video în mâini în speranţa să găsesc întreg măcar un bloc de piatră, măcar o părticică din el ca o relicvă a trecutului nostru glorios. De fiece dată simţeam respiraţia celor 500 de muncitori care au lucrat aici eroic 60 de zile şi nopţi în august-octombrie 1944, ridicând un Monument măreţ. Dar ocupanţii n-au lăsat niciun semn, nici o amintire despre Turnul dezrobirii... Din piatra de calitate a acestuia au fost construite mai multe case pentru „eliberatorii” neokominternişti ai Basarabiei...

...Am aşteptat şi mai aştept ziua când vom instala o piatră de temelie sub fundaţia viitorului Turn al Dezrobirii Basarabiei, renăscut din propria cenuşă ca Pasărea Phoenix din legendă. Poate ne ajută Dumnezeu să reinaugurăm acest măreţ monument al istoriei noastre eroice nu mai departe de 1 noiembrie 2012, la cea de-a 70-a aniversare de la prima sa inaugurare... Mai avem vreo 700 de zile şi nopţi. Atunci, el fusese ridicat în doar 60 de zile şi nopţi... Şi tehnica-i alta acum, mai calitativă, mai productivă... Şi bani suficienţi s-ar găsi în cele două state româneşti, sau la cei 30 de milioane de români din întreaga lume... Un lucru se cere de la noi, cele 3 milioane de români basarabeni: să lăsăm pe 28 noiembrie comuniştii să zacă acolo unde şi-au găsit locul de veci, la groapa de gunoi a istoriei, unde i-a aruncat, pe 7 aprilie 2009, eroicul nostru tineret…

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

P.S. Spre bucuria noastră, teritoriul fostului monument încă nu este ocupat pentru megaproiectele milionarilor kominternisti, dar, spre regretul nostru, teritoriul dat este acoperit de un strat gros de gunoi industrial. Deci, este foarte real proiectul unui PARC AL ETERNITĂŢII, al memoriei adevăraţilor eliberatori ai Basarabiei, parc unde şi noi, băştinaşii, vom avea un loc ,, predestinat să servească generaţiilor viitoare ca loc de reculegere, înălţare morală şi mândrie naţională.

Democraţi, grăbiţi-vă! Încă nu-i târziu…

prof. univ. dr. Vasile ŞOIMARU