Cu ocazia amplelor lucrări de restaurare şi înfrumuseţare a cetăţii din Alba Iulia, demarate şi organizate de Primăria Municipiului, în acest an s-a deschis un nou şantier arheologic, pe platoul deschis din faţa Catedralei maghiare Romano-catolice „Sf. Mihail”.

Lucrările au fost coordonate de arheologul expert dr. Daniela Marcu Istrate, care împreună cu soţul său Angel, au pus bazele Asociaţiei Culturale „Hieronymus” în anul 2002, la Braşov.

Arheologul expert dr. Daniela Marcu Istrate a cunoscut bine zona cercetată, întrucât în anii anteriori a condus de asemenea lucrările de săpături şi cercetări arheologice din zona Catedralei Romano-Catolice din cetate.

Constatările au fost prezentate în importanta lucrare „Catedrala Romano-Catolică „Sf. Mihail” şi Palatul Episcopal din Alba Iulia – cercetări arheologice (2000-2002)”, volum realizat şi răspândit în limba maghiară cu sprijinul Fundaţiei „Teleki Laszlo” de la Budapesta. În limba română, lucrarea s-a realizat cu sprijinul financiar al Consiliului Judeţean Alba.

Înainte de încheierea lucrărilor de cercetare arheologică din acest an, din faţa Catedralei Romano-Catolice, la data de 13 aprilie 2011, arheologul expert dr. Daniela Marcu Istrate, în cadrul unei conferinţe de presă a anunţat Descoperirea întâmplătoare a primei Biserici Creştine răsăritene din Transilvania la Alba Iulia.

În sfârşit harul divin s-a aplecat şi asupra românilor din Transilvania, prin excepţionala descoperire de pe Platoul Romanilor din Alba Iulia, privind edificarea primei biserici episcopale din arealul Transilvaniei a episcopului Ierotei din secolul X.

Considerăm că această descoperire de la Alba Iulia pe lângă altele, reprezintă o mărturie elocventă şi sigură a existenţei creştinismului organizat şi într-un stadiu avansat pe meleagurile Albei,ţinând cont de perioada sec. X.

Această descoperire înlătură, toate interpretările greşite care au ajuns prin pagini de istorie până astăzi la noi, pe această temă, dăruindu-ne posibilitatea să demonstrăm lumii întregi, faptul că noi românii încă de la început am fost un popor creştin cu calităţile respective, alăturându-ne marilor idealuri ale umanităţii. În mod sigur această descoperire, după peste 1000 de ani, este de o importanţă crucială pentru Istoria României, iar pentru noi românii din Transilvania şi mai ales pentru cei de pe meleagurile Albei, această descoperire „visată” confirmă cu certitudine existenţa şi continuitatea neamului românesc pe aceste meleaguri, precum şi existenţa creştinismului răsăritean organizat prin Episcopia de Alba Iulia a Sfântului Ierotei, de la sfârşitul mileniului I.

În ceea ce privesc confuziile existente în diferite lucrări /voite şi nevoite) referitor la numele (denumirea) şi etnia unor personalităţi precum şi despre locul de reşedinţă a episcopului Ierotei şi rolul său în consolidarea şi răspândirea creştinismului în această zonă este uşor de stabilit în continuare.

O serie de specialişti români – istorici şi arheologi – au intuit, iar alţii au fost convinşi de existenţa la Alba Iulia a unei biserici episcopale, care sperau să fie descoperită într-un viitor cât mai apropiat.

În acest sens amintim doar un singur exemplu convingător: în lucrarea „Istoria României – Transilvania” – vol. I a Societăţii Cultural-Ştiinţifice „George Bariţiu” Cluj-Napoca, 197, prof. univ. dr. Mircea Rusu şi coordonatorul prof. univ. dr. Anton Drăgoescu, la pagina 302 menţionează:

„această biserică modestă (se referea la Rotonda Baptisteriu , care a fost lăcaşul de cult creştin folosit până la construirea bisericii episcopale a lui Ierotei) nu putea fi biserica episcopală a lui Hierotheus. De aceea până la descoperirea ei pe cale arheologică...”

Această „rotondă baptisteriu” (biserică rotundă) a fost formată dintr-un templu roman, la care s-a adăugat o absidă, fiind folosită din cele mai vechi timpuri ca locaş de cult la Alba Iulia.

Importanţa acestei Rotonde baptisteriu rezultă şi din preocupările istoricilor şi a arheologilor în decursul timpului. Arheologul Radu Haitel, a efectuat cele mai importante lucrări de săpături şi cercetări în incinta Catedralei Romano-Catolice „Sf. Mihail” descoperind existenţa urmelor acestei rotonde, atât de importante, pentru istoria creştinismului pe aceste meleaguri.

Astfel de rotonde în perioada respectivă au fost răspândite pe Valea Mureşului, fiind descoperite şi de Radu Haitel la Orăştie , Geoagiu, la Vineşti lângă Săvârşin şi chiar la Kis Zambor pe teritoriul actual al Ungariei.

Existenţa unui centru creştin puternic la Alba Iulia , la mijlocul secolului X era binecunoscut în această parte a Europei, fapt ce l-a determinat pe împăratul Bizanţului Constantin Porfirogenetul (care a fost un bun creştin şi istoric) să-l invite la Constantinopol pe Iuliu cel Bătrân împreună cu călugărul Ierotei.

Delegaţia de la Alba Iulia a fost primită cu mult fast la Constantinopol , cu regulile protocolare ale timpului, privind primirea înaltelor personalităţi. Împăratul Constantin Porfirogenetul i-a acordat titlul de onoare de "Patricius" lui Iuliu Întemeietorul, iar călugărul Ierotei a fost hirotonit ca primul episcop al acestor meleaguri româneşti.

În unele cărţi vechi de istorie a religiei din ţara noastră, acest moment istoric a fost prezentat astfel: „În veacul al X-lea era aici ( la Alba Iulia ) Biserica Răsăriteană organizată, căci altfel n-ar fi fost de lipsă ca principele Iuliu  să-l ducă pe monahul Ierotei spre a fi hirotonit      întru episcop al acestor părţi de însuşi Patriarhul Constantinopolului – Theophilact.”

În lucrarea "Românii şi maghiarii în grădina Maicii Domnului", istoricul Mircea Dogaru, printre alte date importante şi mai puţin cunoscute referitor la această temă menţionează:

"Iuliu - Geula - a fost întemeietorul primei ţări româneşti de sine-stătătoare - Valachia TraN-SIUANA între Carpaţii Orientali şi Tisa, care şi-a stabilit capitala la Alba , iar în mod firesc, oraşul i-a preluat numele, devenind ALBA lui IULIU - ALBA IULIA.

În "Chronicon Rithmicum Henrici de Mugeln" Iuliu apare ca REX (rege) în trei din capitolele sale 14, 19 şi 25.

Important este faptul că la Alba , Geula - Iuliu a întreprind o operă constructivă, transformând aşezarea în sediu episcopal răsăritean la mijlocul sec. X, mărturie stând după Radu Heitel, rotonda baptisteriu pe care odată intrată în familia arpadiano-română a lui Geysa (tatăl lui Voicu) Şarlota o va copia în Catedrala de la Vesprem şi la Alba Regală , rivala ungară a Albei Transilvane".

Importanţa recunoscută şi în exterior, a oraşului d.p.d.v. istoric, economic şi strategic a contribuit ca Episcopia de Alba Iulia a lui Ierotei să aparţină direct de patriarhia Bizanţului.

Confuzia numelui de Gylas în decursul istoriei a fost determinată de faptul că denumirea de gylas reprezenta în epoca respectivă o demnitate, care putea fi revendicată şi purtată de mai multe căpetenii, din regiuni diferite, termen, care în timp a devenit nume propriu.

În Transilvania şi pe meleagurile Albei a existat  creştinism în forme mai puţin organizate până la momentul Ierotei, fapt constatat de specialişti arheologi şi istorici şi prezentat în lucrările respective.

Exemplele reproduse în continuare sunt edificatoare în acest sens.

„Momentul Ierotei” a fost şi în atenţia arheologului albaiulian Mihai Blăjan care s-a preocupat îndeaproape de perioada respectivă, cercetând împreună cu Elvira Raţiu cimitirul medieval timpuriu – sec. X+XI de la Alba Iulia - „Izvorul ÎmpăratuluI”.

Acest cimitir medieval timpuriu se află pe drumul antic roman Sarmizegetusa – Apulum – Brucla (Aiud) Potaisa, unde s-a păstrat tradiţia romană privind amplasarea cimitirelor la intrare în localităţi.

În urma săpăturilor şi a cercetărilor efectuate au constatat o varietate de piese de inventar, de factură locală şi bizantină, care asigură încadrarea cronologică a mormintelor, în secolul X.

Cu această ocazie au descoperit un mormânt mai deosebit. În antebraţul stâng al scheletului s-a aflat crucea episcopală bizantină relicvar specifică secolului X, care ar fi putut fi a episcopului Ierotei.

Într-un mormânt din apropiere (din acelaşi cimitir) au descoperit un schelet de femeie, la care s-a aflat o garnitură de podoabe „tip bizantin” (specifice secolului X+XI) formată din doi cercei şi un inel de mare valoare, podoabe bizantine aflate şi în alte localităţi de pe teritoriul României. Aceste podoabe deosebite erau purtate doar de personalităţi feminine. Mai amintim faptul că în acea perioadă, clerul bisericii răsăritene avea dreptul să se căsătorească.

 În acelaşi cimitir medieval timpuriu de sec. X-XI s-au mai descoperit trei cruciuliţe „tip bizantin” mai deosebite, care după afirmaţiile specialistului Mihai Blăjan „documentează prezenţa masivă a românilor în aşezarea de la Bălgrad , amplasată în bazinul mijlociu al Mureşului şi reprezintă descoperiri bizantine unice în Transilvania secolului X”.

La finalizarea cercetărilor arheologice din acest an, arheologul expert, dr. Daniela Marcu Istrate a prezentat principalele descoperiri printre care „CERTIFICAREA EXISTENŢEI PRIMEI BISERICI CREŞTINE DIN TRANSILVANIA LA ALBA IULIA ”.

„În data de 13 aprilie 2011 am anunţat descoperirea întâmplătoare a unei biserici, la o distanţă de circa 24 m vest faţă de Catedrala Romano-Catolică din Alba Iulia. În acel moment apăruseră în săpătură ruinele unei abside semicirculare, cu fundaţii late de 1,15 m din bolovani de piatră şi rare fragmente de cărămidă, cu o deschidere estimată la 6 m . Contextul stratigrafic al descoperirii ne-a determinat să afirmăm că biserica a fost construită în intervalul cuprins între mijlocul sec. XI. Ea nu a funcţionat mai mult de un secol.

Dimensiunile exterioare ale bisericii sunt 20,70m pe axa est-vest, respectiv 12 m pe axa nord-sud, grosimea medie a zidurilor fiind de 1,20 m . Absida semicirculară are o deschidere de circa 8 m , iar lungimea în ax este de circa 7,30 m . Nava bisericii este un pătrat cu latura de 12 m iar în zona centrală se află fundaţiile a patru arhitecturi bizantine şi confirmă datarea timpurie a bisericii”, a precizat Daniela Marcu Istrate.

S-a propus ca la terminarea lucrărilor de cercetare, ruinele acestei biserici episcopale a Sfântului Ierotei să fie reacoperite cu pământ şi marcate la suprafaţa pământului.

Având în vedere importanţa acestei descoperiri pentru ISTORIA NAŢIONALĂ, dar mai ales pentru oraşul Alba Iulia, aceste vestigii trebuiesc conservate în aşa fel încât să poată fi vizitate şi văzute direct, devenind în viitor (în mod sigur) obiectivul cel mai important de vizitat din interiorul CETĂŢII ALBA IULIA.

Păstrarea la vedere a acestei dovezi incontestabile de creştinism românesc organizat, aici la Alba Iulia , se impune având în vedere rolul şi importanţa Sfântului Ierotei ca prim episcop de Alba Iulia.

Acest obiectiv istoric românesc din CETATEA ALBA IULIA este singurul care a rezistat şi a rămas în starea şi forma actuală.

Toate celelalte obiective româneşti importante, care au existat în CETATEA Alba Iulia, printre care: Rotonda Baptisterium, Biserica Episcopală a lui Ierotei, Mitropolia Ortodoxă a Bălgradului (vechea clădire), Mitropolia Ortodoxă a Bălgradului şi Arhiepiscopia Ardealului construită de Mihai Viteazul, în anul 1597, la care se adaugă singura biserică ortodoxă a românilor din oraşul de jos, au fost distruse de maghiari şi habsburgi în decursul istoriei fără să mai rămână vreo urmă.

La aceste dezastre pentru istoria neamului românesc se adaugă şi dispariţia sau distrugerea unor documente care să confirme în spiritul adevărului istoric, despre unele evenimente şi personalităţi istorice.

Referitor la perioada Sfântului Ierotei şi în ceea ce privesc cercetările arheologului Radul Heitel la „ROTONDA BAPTISTERIUM” s-au creat o serie de nereguli importante, care au afectat în mod sigur cunoaşterea şi prezentarea la timp a adevărului istoric despre temele cercetate.

Deşi au fost sesizate la timp de unii specialişti, până în prezent nu se cunoaşte modul de rezolvare.

În acest sens exemplificăm din sesizările arheologului expert dr. Daniela Marcu Istrate „deşi săpăturile au fost realizate din bani publici, rapoartele lor nu se păstrează nici în arhiva fostei direcţii a monumentelor istorice (astăzi arhiva Institutului Monumentelor Istorice) aşa cum ar fi fost firesc. În dosarele respective  se află doar un proces-verbal de predare a raportului sau eventual un raport administrativ foarte scurt. Rapoartele propriuzise de săpătură au fost extrase între timp, dispărând fără urmă. Documentaţia nu a rămas nici în Arhiva Institutului de Arheologie, unde R. Heitel a fost angajat după desfiinţarea D.M.I., aşa cum din nou ar fi fost firesc. Toate încercările mele din ultimii 10 ani de a vedea această documentaţie, rămasă în posesia familiei domnului Heitel nu au avut nici cel mai mic succes. Poate că acest volum va constitui un impuls în această direcţie, convingând moştenitorii arhivei domnului Heitel de bunele mele intenţii. Adăugăm aici că în toamna anului 2006, dintr-o întâmplare, am găsit într-o altă arhivă, păstrată la Cluj-Napoca , desenele CII/1968.

Am înţeles faptul că această săpătură esenţială pentru istoria româniei s-a desfăşurat totdeauna în condiţii mai mult decât vitrege şi nu a fost niciodată altceva decât bifarea unei formalităţi dintr-o grilă: săpături arheologice pentru întocmirea unui proiect de restaurare, iar în general restaurarea fiind încehiată deodată sau chiar în avansul cercetărilor.”

Problema exercitării unor presiuni asupra arheologului Radu Heitel au fost prezentate astfel: „Nu ne putem îndoi de faptul că această situaţie a fost şi consecinţa unei extraordinare presiuni exercitate acestui cercetător (care a făcut de fapt o săpătură de salvare şi deseori s-a trezit cu secţiunile umplute fără acordul său) de a demonstra fapte istorice dintr-o cercetare parţială. O astfel de presiune a dispărut treptat după schimbarea de regim din anul 1989, dar odată cu ea a dispărut din păcate orice interes pentru clarificarea ştiinţifică a realităţilor de la Alba Iulia din jurul anului 1000.

Nu poate fi un secret pentru nimeni, cu această clarificare are o singură sursă: cercetarea arheologică riguroasă şi coerentă pe teritoriul cetăţii”.

Descoperirile recente ale arheologului expert dr. Daniela Marcu Istrate, pot descifra o bună parte din enigmele acestei perioade dar numai cu sprijinul   instituţiilor statului şi a celor specializate din municipiul Alba Iulia.

Reamintesc celor interesaţi faptul că la împlinirea a 1000 de ani de existenţă a Statului Maghiar, la 20 august 2000 şi cu ocazia bimilenarului creştinismului, în cadrul festivităţilor de la Budapesta , mitropolitul grec ortodox al Vienei MIHAIL STAIKOS a dat citire în prezenţa patriarhului BARTOLOMEU al Constantinopolului a  TOMOSULUI de canonizare a Sfântului Ştefan şi a Sfântului Ierotei, care a fost dat la Constantinopol , la data de 11 aprilie 2000. SFÂNTUL IEROTEI nu a fost canonizat de Biserica Romano-Catolică (poate acolo s-a ştiut de mult adevărul despre Sfântul Ierotei... mai ales că documente importante ale românilor din Transilvania, până în anul 1918, au ajuns multe în arhive străine...).

Este regretabil şi inexplicabil poziţia unor instituţii specializate centrale şi locale faţă de o astfel de descoperire importantă pentru fiinţa şi credinţa neamului românesc.

CLOPOTELE BISERICILOR TREBUIE SĂ NE TREZEASCĂ...!

Ec. Ion STRĂJAN