AL XIII-LEA CONGRES INTERNATIONAL DE DACOLOGIE

„Pietrele dacilor vorbesc”  - Brâncuşi 2012

Al XIII-lea Congres Internaţional de Dacologie „Pietrele dacilor vorbesc - Brâncuşi 2012” s-a desfăşurat la Târgu-Jiu, în perioada 29 iunie – 1 iulie a.c., având ca organizatori, în primul rând, instituţia fondatoare, „Dacia Revival International Society of New York”, în colaborare cu Uniunea Generală a Industriaşilor din România, Marele Priorat Român Autonom al Ordinului Suveran al Sf. Ioan de Ierusalim şi cu sprijinul Primăriei Municipiului Târgu-Jiu, Consiliului Judeţean Gorj, Prefecturii Judeţului Gorj, Fundaţiei „Dacia” - Braşov, Centrului Municipal de Cultură „Constantin Brâncuşi”, Fundaţiei „Casa Brâncuşi-Hobia” -  Peştişani, Asociaţiei Culturale „Românii în lume”, Universitatea „Constantin Brâncuşi” – Târgu-Jiu.

Prilejuit de împlinirea a 55 de ani de la trecerea în Eternitate a „Părintelui sculpturii moderne”, care îşi doarme somnul de veci în cimitirul Montparnasse din Paris, recenta ediţie a Congresului de Dacologie este „un paşaport de dragoste pentru Brâncuşi”, aşa după cum a afirmat dr. Napoleon Săvescu, preşedintele-fondator al DACIA REVIVAL INTRNATIONAL SOCIETY OF NEW YORK:

„Anul acesta, comemorăm 55 de ani de la moartea lui Constantin Brâncuşi. La ultimul Congres am pus în discuţie tema următoarei  ediţii a Congresului şi toată lumea a fost de acord că «Brâncuşi» este cea mai potrivită. Într-un fel, am anticipat cumva lipsa de reacţie a Guvernului şi că nu se va face ceva pentru Brâncuşi, la fel cum se face pentru Enescu, de exemplu. Anul acesta, Ministerul Culturii trebuia să se gândească de două ori şi să-i acorde lui Constantin Brâncuşi onoarea pe care o merită. Dacă oficialităţile române în acei ani neguroşi au considerat că trebuie să piardă o asemenea valoare inestimabilă ca Brâncuşi,  eu cred că în acest an Ministerul Culturii trebuie să se gândească de două ori şi să îi acorde lui Brâncuşi ceea ce merită, onoarea pe care această ţară trebuie să o ofere acestui genial sculptor.  Brâncuşi nu poate să lipsească din istoria acestei ţări, nu poate fi dat la o parte. Noi trebuie să acordăm un paşaport de dragoste pentru Brâncuşi.

Care este legătura lui Brâncuşi cu dacii? Coloana Infinitului este similară unui monument funerar dacic. Şi multe alte opere care trimit la miturile culturii arhaice, la tradiţia dacică. Dacă o să mergeţi la Orăştie, o să vedeţi astfel de elemente. Şi pe coperta revistei «Dacia Magazin» am pus o astfel de coloană. Brâncuşi este în sufletul nostru, orice am face. Când un prieten de-al meu mi-a arătat brevetul lui de aviator şi am văzut reprodusă ca simbol Pasărea Măiastră a lui Brâncuşi, m-am gândit de ce românii nu pot să facă la fel. De ce americanii pot să-i dea o asemenea importanţă unui sculptor din România, iar românii nu îl apreciază!  Cam acestea ar fi motivele pentru care tema din acest an a Congresului Internaţional de Dacologie are legătură cu Brâncuşi, iar congresul este organizat la Târgu-Jiu. Trebuie să fie toată lumea conştientă de faptul că Brâncuşi a pus Târgu-Jiul pe harta lumii“.

În altă ordine de idei, Vladimir Brilinschi, directorul executiv al portalului de informaţii Dacia Revival Int. a anunţat că, recent, noul ministru al Culturii, Puiu Haşotti, a semnat proiectul de dezvoltare a cetăţilor dacice: „Este un proiect care a început pe vremea ministrului Kelemen Hunor, a continuat parţial cu Mircea Diaconu şi acum a fost semnat în sfârşit proiectul privind restaurarea, modernizarea, conservarea şi mai ales cercetarea în cetăţile dacice. S-a semnat un act prin care este alocată acestui sit arheologic de o importanţă deosebită suma de 9 milioane euro. Sperăm ca anul viitor, dacă veţi vizita cetăţile dacice să vedeţi o altă faţă a acestora”.

Primirea congresmenilor şi deplasarea la Arcani, Peştişani şi Hobiţa

Vineri, 29 iunie, la ora 10, în Sala Maură a Prefecturii, dl dr. Napoleon Săvescu a avut o conferinţă de presă şi s-a întâlnit cu o parte din oficialităţile municipiului şi judeţului. I-au stat alături prof. univ. dr. Moise Bojincă, rectorul Universităţii „Constantin Brâncuşi”, Vladimir Brilinschi (preşedintele filialei Hunedoara-Alba) şi brâncuşiologul Ion Mocioi.

La ora 13, cele trei autocare sosite de la Bucureşti cu invitaţi din ţară şi de peste hotare, au parcat pe platoul de la Coloana Infinitului, acolo având loc primirea oficială şi cuvintele de salut rostite de: dr. Napoleon Săvescu, preşedintele-fondator al DACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETY din New York, primarul municipiului Târgu-Jiu  - ing. dr. Florin Cârciumaru, jr. Ciprian Florescu - vicepreşedinte al Consiliului Judeţean Gorj, prof. univ. Moise Bojincă - rectorul Universităţii de Stat „Constantin Brâncuşi”, prof. univ. Ion Mocioi.

După ce s-a vizitat parcul Coloanei, asupra căreia a făcut un scurt istoric scriitorul Ion Mocioi, precizând că aceasta simbolizează în primul rând stâlpul funerar din tradiţia dacică, congresmenii s-au deplasat la Muzeul etnografic „Prof. Grigore Pupăză” din Arcani, unde se păstrează obiecte şi artefacte ce ilustrează forma arhaică şi tradiţională a civilizaţiei rurale, specificitatea modului de viaţă al satelor româneşti din această parte de ţară. A urmat vizita la Casa memorială din Hobiţa şi la mormintele strămoşilor din cimitirul satului, străjuit de o foarte veche bisericuţă din lemn, lucrată de bunicul lui Constantin Brâncuşi.

Specialişti din SUA, Italia, Elveţia, Franţa, Australia

Deschiderea lucrărilor Congresului a avut loc a doua zi, 30 iunie, în sala de spectacole a Teatrului Dramatic „Elvira Godeanu” din municipiul Tg.-Jiu.

La festivitatea de deschidere au fost de faţă, alături de oficialităţi locale, omul de afaceri George Constantin Păunescu, finanţatorul principal al Congreselor Internaţionale de Dacologie (încă de la prima ediţie, din 2000), d-na Violeta Blaga, a cărei contribuţie organizatorică a însemnat foarte mult pentru aducerea acestui congres la Tg.-Jiu, precum şi pentru organizarea unor proiecţii de film, a unor lansări de reviste şi cărţi.

La recenta ediţie, au participat peste 90 de cercetători, pasionaţi de dacologie şi brâncuşiologie, la care s-au adăugat un număr impresionant de participanţi, localnici dar şi veniţi din diferite colţuri ale ţării. Între comunicatorii străini, amintim nume deja cunoscute în cadrul acestei întâlniri ştiinţifice anuale, precum  Mariana Terra, din SUA, care a prezentat lucrarea: „Brâncuşi, dacul nostru“, pe Alexandru Stan, din Elveţia, cu tema „De ce Dacia Revival la Naţiunile Unite“, pe muzeografa Marinela Pop Câmpeanu (Franţa) - „Brâncuşi la Luvru“, pe Silvia Balcanu Drumea (Italia) - „Constantin Brâncuşi - Tripticul de lângă Târgu-Jiu“, pe Octavian Sărbătoare (Australia), cu tema „Sacralizarea istoriei“, Valeriu D. Popovici-Ursu  despre „Adevărata obârşie a poporului român” (Paris) şi alţii.

 Dacologie şi brâncuşiologie

Lucrările Secţiunii I, cu tematica „Motive artistice traco-geto-dacice în sculptura lui Constantin Brâncuşi”, s-au desfăşurat  la Teatrul Dramatic „Elvira Godeanu”, având ca moderator pe dr. Napoleon Săvescu, secondat de ziarista new-yorkeză Mariana Terra. Lucrările programate au relevat, în abordări originale şi foarte interesante, varii aspecte privind viaţa Titanului din Hobiţa Gorjului, opera şi însemnătatea ei pentru spiritualitatea modernă.

Au susţinut comunicări, în armonioasa idee a abordărilor interdisciplinare, istorici, arheologi, etnologi, folclorişti, filologi, muzeografi, topografi, ingineri, medici, profesori, traducători, artişti, scriitori, jurnalişti, studenţi...  O impresionantă desfăşurare de forţe, sosind în cochetul municipiu de pe Jiul de Sus, pentru a aduce un omagiu „Părintelui sculpturii moderne”.

 În acest sens s-au accentuat teme şi idei unanim recunoscute drept definitorii: „crezul artistic” al lui C. Brâncuşi (Carolina Ilica), „simbolismul sacru şi tenta de ezoterism spiritual dacic în Columna Infinită” (Gen. Mircea Chelaru), portretul artistului care merge pe abandonarea mimesis-ului platonician ajungând la esenţializări şi transfigurări într-un perpetuu efort artistic (Gen.Tucă Florian), „rădăcinile străvechi ale artei lui Brâncuşi” (prof. cercetător Mihai Popescu), dar şi ipostaza de „Apostol” (Gr. Ungureanu), „Creştin Dac”, precum şi cea de „mesager al culturii europene” (Dr. Adrian Crăciunescu).

Prof. Mariana Terra de la New York a conferenţiat pe ideea de afinitate electivă a spiritului brâncuşian cu reverberaţii arhaice şi de străvechime, cu „miturile atlantidice ale umanităţii”. D-na Mariana Terra, care popularizează „Fenomenul Brâncuşi” în ziarul de la New York pe care-l conduce, s-a dovedit şi de astă dată o prezenţă vie şi agreabilă.

Dintre cele mai interesante comunicări, reţinem câteva nume afirmate deja la ediţiile de până acum ale  Congresului de Dacologie:  Onea Octavian din Ploieşti  („Templul brâncuşian”), Zenovie Cârlugea din Tg.-Jiu (Mărturii de artă preistorică în ţinuturile Gorjului), Ion Mocioi („Rădăcinile tradiţionale ale artei lui Brâncuşi”). În sensul unei meditaţii mai aplicate, d-na Nina Stănculescu din Bucureşti (indisponibilă din motive de sănătate, dar rugându-l pe istoricul G.D. Iscru să-i susţină comunicarea) a propus o chestiune de estetică filosofică privind rolul luminii în relevarea/revelarea a artei brâncuşiene – „Lumina - sculptură, sculptura - lumină”.

Mobilizaţi de aceeaşi pasiune, şi-au adus contribuţia atât mai vechi, cât şi mai noi membri sau simpatizanţi ai Dacia Revival International of New York, propunându-se identificarea şi relevarea unor „motive folclorice şi dacice în opera lui Brâncuşi” (Prof. Ştefan Stăiculescu), a unor „mistere brâncuşiene”(cu menţiunea că autorul, cercetătorul  Adrian Bucurescu, şi-a lansat şi o nouă ediţie a monografiei „Dacia sacra”). În acelaşi context se încadrează strălucita comunicare a scriitorului Lucian Gruia din Bucureşti, urmărind o mai veche legătură a lui Brâncuşi cu „tradiţia dacică hiperboreeană” (un fragment, de fapt, dintr-o lucrare mai amplă). Alte lucrări au evidenţiat aspecte privind Coloana Infinitului (Păun Nicoleta), Poarta Sărutului (Constantin Marius), Rugăciunea şi Piatra de hotar (Simion Cătălin, Marius Popescu-Calara, Dumitru Dănău), Pasărea Măiastră (Gabriel Andrei). Dacă Iosif Elisabeta s-a aplecat cu mare perspicacitate şi cunoştinţe de ultimă oră în materie asupra unor „Semne şi inscripţii dacice”, Doina Mureşan din USA a conferenţiat despre „Culturile şi limbile regatului Hitit”, iar Silvia Drumea Balcanu (Italia) ne-a oferit o interpretare de largă deschidere vizionară a „Tripticului de la Târgu-Jiu”, reţinând ideea intrinsecă de comemorare pe care o exprimă, într-o simbolistică originală, plină de o diferenţă specifică, Memorialul de la Târgu-Jiu. Ideea pe care o mai agitase, în urmă cu câteva decenii, şi ing. cercetător Tretie Paleolog, unul din fiii bătrânului V. Gh. Paleolog, organizând la un moment dat anumite spectacole comemorative cu muzică simfonică şi joc de lumini, în ceremonii ocazionate de „Ziua Eroilor”. Sensul demersului ceremonial, al descifrării hermeneutice, nu ar fi altul decât acela de la Masa tăcerii către Coloana fără sfârşit, conform cu mesajul pe care Brâncuşi ni l-ar fi lăsat în acest unic monument de for public întru raportare periodică şi cinstire eternă.

Apoi alte noi şi noi aspecte ale statuarei brâncuşiene şi-au cerut dreptul la competiţia ştiinţifică, de astă dată, în plenul congresului, integrându-se fondul bogat de simboluri arhetipale al poporului nostru (Pop Câmpeanu Marinela), estetica unor celebre lucrări precum „Borna de frontieră” (Iosif Marin), Pasărea sfântă (Andra Ilarion), semne telurice şi hierofanii ale sacrului în arta lui Brâncuşi (Mihai Sporiş), originile dacice ale portului popular (Curta Emil şi Sergiu-Mihai Gheorghe), legătura dintre cer şi pământ în morfologia statuarei brâncuşiene (Lucian Ştefan Mureşan), Ansamblul de la Târgu-Jiu la 70 de ani (Antigona Grecu), Ansamblul Brâncuşi în coordonatele cartografice (Luca Manta). Interesante şi comunicările: „Apolodor” de Mihai Zamfir, „Au vorbit dacii limba aramaică sau arameii limba dacică?” (Ceza-Bechara Nabila), ca şi documentarul „Din legendele Buzăului” de Călin Mihaela, precum şi comunicarea marelui cărturar macedonean stabilit la New York, Dimu Lascu, „Traco-Dacii & Traco-Macedonenii”, militând, ca şi în mai vechile sale lucrări, pentru o unitate a traco-dacilor şi macedonenilor.

După sesiunea de comunicări a fost programat filmul realizat de scriitorul şi regizorul clujean Horia Muntenuş, Un arbore la mijloc de luni, după care s-au purtat discuţii şi comentarii pe marginea filmului prezentat.

Omagiu adus marelui Brâncuşi

În finalul acţiunii, preşedintele DACIA REVIVAL INTERNATIONAL SOCIETY OF NEW YORK, cu mai multe filiale în judeţe, dar şi în alte ţări din lume, a rostit Cuvântul de închidere, formulând câteva concluzii şi perspective. Am reţinut din acest mobilizator discurs următoarea precizare, făcută de fapt şi în cuvântul de deschidere al congresului: „Am adus Congresul de Dacologie la Târgu-Jiu, întrucât aici, în Gorj, prin Brâncuşi, se legitimează o străveche cultură şi spiritualitate, cu ecouri traco-geto-dacice. În opera lui Brâncuşi pulsează „arhaicul” şi ”modernul”, în egală măsură, artistul însuşi revendicându-se de la o tradiţie cu reverberaţii de străvechime, de mythologie şi ethnosofie românească. Graţie lui Brâncuşi, frumosul dumneavoastră oraş de pe Jiu este trecut pe hărţile marilor circuite culturale ale lumii. Este o zestre care obligă şi o mândrie, o demnitate care impune...”

Viitorul Congres de dacologie – în 2013, la Chişinău, sub genericul „B. P. Haşdeu”

Menţionăm că, sâmbătă seara (30 iunie), după ce s-au terminat lucrările stabilite pe cele patru secţiuni, Napoleon Săvescu, prin consultarea în plen cu participanţii, a reţinut câteva propuneri pentru tematica de anul viitor a Congresului. Din propunerile făcute (D. Cantemir, Lucian Blaga, Bogdan Petriceicu Haşdeu), s-a reţinut ilustra personalitate a marelui scriitor născut în Moldova de dincolo de Prut, poet, prozator, dramaturg, lingvist, etno-folclorist, istoric, lexicograf, autor al articolului inaugural „Perit-au dacii?” din 1868, piatră de hotar a concepţiei dacice în cadrele romantismului românesc (o teză care va veni să preîntâmpine exagerările latiniste ale cronicarilor noştri din sec. XVI-XVII şi, mai apoi, ale reprezentanţilor Şcolii Ardelene, care, vorba filosofului Lucian Blaga, se îmbolnăviseră de... elefantiază!).

Aşadar, al XIV-lea Congres Internaţional de Dacologie este proiectat a se desfăşura în capitala Moldovei de dincolo de Prut, adică la Chişinău, unde există de mai mulţi ani un Institut de cercetări dacice , al cărui conducător a fost vrednicul de laudă cercetător, regretatul Andrei Vartic.

UCB - partener organizatoric ireproşabil

Menţionăm instituţia organizatoare şi gazdă – Universitatea „Constantin Brâncuşi”, care, sub conducerea noului rector care şi-a mobilizat energiile, prof. univ. dr. MOISE BOJINCĂ, a asigurat logistica necesară în buna desfăşurare a acestei prestigioase manifestări de ecou internaţional. Implicarea Universităţii locale în astfel de evenimente este o decizie din cele mai bune, dacă amintim şi „Brâncuşiana” din martie 2012, de la Peştişani, prilejuită de comemorarea a 55 de ani de la trecerea în Eternitate a Patronului său spiritual (dl Bojincă este şi preşedintele Fundaţiei Culturale „Casa Brâncuşi” - Hobiţa).

Prin astfel de prestigioase acţiuni de colaborare şi de priorităţi asumate şi onorate, UCB este trezită la o nouă viaţă, în contextul cultural şi evenimenţial al vremurilor ce le trăim. Căci, s-o spunem direct, fără formulări eufemistice şi fără reţineri –ediţia a XIII-a a Congresului Internaţional de Dacologie a înregistrat o participare ce a depăşit capacităţile sălilor (cele 100 de comunicări au mobilizat un numeros public, o impresionantă participare), inclusiv sala de plen, constituindu-se într-o mare reuşită cultural-ştiinţifică. De remarcat seriozitatea referenţilor, argumentarea cât mai controlată ştiinţific a lucrărilor, concordanţa şi actualizarea problematicii cu ultimele noutăţi şi descoperiri în materie, atmosfera plăcută şi ambianţa protocolară pe tot parcursul zilelor de caniculă.

În pas cu ultimele cercetări ale istoriografiei occidentale: suntem urmaşii legitimi în „vatra vechii Europe”...

Participând eu însumi din anul 2000, neîntrerupt, la aceste Congrese de Dacologie, la Bucureşti (la „Intercontinental”, Cercul Militar, Teatrul Odeon , 2000-2009, 2011, apoi în 2010, la Alba Iulia),  îmi este tot mai evident că Napoleon Săvescu luptă pentru o cauză „dreaptă”, ştiind totodată să tempereze elanurile „zalmoxiene” de mai larg orizont speculativ, uneori incontrolabile ştiinţific, cerând de fiecare dată „dovezi” şi „argumente” în abordarea temelor, îmbinând aşadar spiritul democratic, de toleranţă, cu o plăcută şi autoritară vocaţie de moderator. Într-o expunere sumară, d-sa a trecut în vedere tematica Congreselor de Dacologie de până acum, relevând atât câştigurile cât şi dezideratele, luând decizia de a înscrie în rândurile UNESCO această organizaţie neguvernamentală, a cărei teză demonstrată ştiinţific de istoriografia occidentală este aceea că teritoriul pe care locuim noi, românii, azi, este, în mare, acelaşi cu cel numit de specialişti „vatra vechii Europe” (Marija Gimbutas în lucrarea „The Prehistory of Eastern Europe” încă din 1956 ş.a.).

Odată stabilită această temă, e firesc ca din ea să decurgă un întreg evantai de consecinţe privind geneza poporului nostru, continuitatea în spaţiul carpato-danubian, etnografia, limba, spiritualitatea, specificitatea, matricea stilistică, diferenţierea. Iată de ce problemele abordate în cadrul acestor congrese nu sunt deloc comode, ceea ce implică spirit ştiinţific, obiectivitate, informarea la zi cu noile descoperiri în domeniu, dar şi abandonarea unor prejudecăţi şi poncife în materie de istorie veche.

Prof. dr. Zenovie CÂRLUGEA