|
Asociaţii
Culturale
în Judeţul
Hunedoara
Secolul XIX formează în
istoria românilor o epocă de renaştere. Ideea latinităţii poporului
român, pusă în lumină cu atâta stăruinţă şi cu o documentare adecvată,
în pragul noului veac de intelectualii români instruiţi la Roma care
formau “Şcoala latinistă” sau “Şcoala Ardeleană” a dat un impuls de
dezvoltare întregii vieţi naţionale sădind în spiritul păturii culte a
naţiunii o conştiinţă de demnitate şi de vrednicie, care se dovedi
deosebit de fecundă. Ideea latinităţii s-a întâlnit în efectele ei cu
rezultatele binefăcătoare ale influenţei franceze, care a început să se
manifeste aproximativ în aceeaşi perioadă, în cele două Principate
române de la Dunăre. Spiritul francez propaga ideea de libertate, care
de asemenea postula o descătuşare a puterilor latente ale naţiunii,
oferind în acelaşi timp, ca exemplu şi stimulent tiparul unei culturi ce
se înălţase până la cele mai înalte culmi, prin cuceririle sale. Aceste
idei aveau să dea naştere demnităţii naţionale româneşti, care au învins
toate obstacolele puse în cale de condiţiile geografice şi istorice nu
prea norocoase şi va realiza prin cuceriri succesive, la sfârşitul
deceniului al doilea al sec. XX, condiţiile optime de dezvoltare ale
vieţii naţionale , prin crearea României Mari.
Românii din Transilvania,
supuşi unei stăpâniri străine, au avut şi în sec. XIX un program politic
şi unul cultural. Cum însă, însuşi faptul primordial al dominaţiei
străine crea obstacole insurmontabile în calea oricărei vieţi politice
de amploare, programul cultural a trecut în această provincie, mai cu
seamă în a doua jumătate a veacului XIX, pe primul plan. Viaţa politică
s-a mărginit aici, în general vorbind la politica de rezistenţă
naţională, care a mobilizat adeseori în serviciul ei, ca de exemplu în
procesul Memorandumului, toate forţele naţiunii române. Dar nici viaţa
culturală a românilor din Transilvania n-a fost liberă în manifestările
ei. Dat fiind că ea şi-a creat de la început legături strânse cu viaţa
culturală a românilor de dincolo de Carpaţi, exercitându-se în mod
neîntrerupt o influenţă reciprocă, era fatal ca paşii ei să fie
supravegheaţi, adeseori chiar contracaraţi. Viaţa culturală a unui
popor, în toată complexitatea ei, se dezvoltă cu sprijinul stăpânirii
politice. Cum în Transilvania politica de stat era potrivnică
aspiraţiilor naţionale ale poporului român, viaţa lui culturală nu numai
că nu s-a bucurat de sprijinul necesar al statului, dar a trebuit să
suporte neîncetat loviturile lui distrugătoare.1 În
lipsa unui sprijin din partea statului, ea şi-a creat organisme proprii
de funcţionare.
Viaţa culturală a
românilor din Transilvania a fost până în momentul Unirii de la 1918, un
produs aproape exclusiv al iniţiativei particulare.2 O
lungă serie de societăţi şi asociaţii culturale sau de tot felul, a
creat posibilităţi de dezvoltare prin forţa creatoare pe plan spiritual,
dând naştere şi instituţiilor de cadru strict necesară pentru
dezvoltarea acestei energii. După Unire, condiţiile s-au schimbat
fundamental şi dezvoltarea culturală a românilor în cadrul României Mari
a intrat pe făgaşul normal, obţinându-se realizări remarcabile în toate
domeniile.
Asociaţiile culturale,
societăţile, reuniunile cu modalităţi şi forme diverse de organizare au
avut menirea de a solidariza şi de a imprima un anumit avânt culturii
naţionale a românilor transilvăneni. Într-o perioadă în care
instituţiile proprii pentru românii de aici lipseau sau erau puţine,
reuniunile, asociaţiile şi societăţile culturale au îndeplinit o misiune
socială de prim ordin şi au imprimat un standard mai înalt de activitate
culturală şi de viaţă.
Şi în comitatul Hunedoara,
în sec. XIX, mai ales în a doua jumătate şi până la 1918 au activat o
serie de societăţi, asociaţii şi reuniuni culturale, unele fiind
sucursale ale unora ce funcţionau în întreaga Transilvanie sau altele
aveau un caracter local, în anumite zone sau oraşe ale comitatului.
Multe din aceste asociaţii culturale şi-au continuat activitatea şi în
perioada interbelică, cu bune rezultate, chiar dacă condiţiile istorice
şi politice se schimbaseră după marea Unire.
În primul rând trebuie
menţionată bogata activitate cultural-educativă desfăşurată de
despărţămintele hunedorene ale Astrei. Conform Regulamentului din 1869,
care stipula organizarea a 22 de despărţăminte ale Astrei în comitatele
ardelene, în 1874, la adunarea generală a asociaţiei, ţinută la Deva, se
anunţa existenţa a 16 despărţăminte, între cele recente numărându-se
Deva, Baia de Criş şi Haţeg. Menţionăm că filiale ale Astrei se
înfiinţaseră în comitatul Hunedoara imediat după anul 1861, anul
înfiinţării acestei asociaţii. Despărţămintele amintite mai sus se
înfiinţaseră în anii 1873-1874. Înfiinţarea de despărţăminte ale Astrei
în comitatul Hunedoara va continua şi după 1874. Astfel în 1891 se va
înfiinţa despărţământul Brad (28 mai 1891) şi Orăştie la 2 decembrie
1891. La noua arondare a Astrei din 1899 în comitatul ei stau
despărţămintele Deva, Hunedoara, Haţeg, Dobra, Brad şi Orăştie, iar în
1912 se înfiinţa despărţământul Jiu, desprins din cel al Haţegului.3 În
strânsă legătură cu problema organizării de noi despărţăminte stă şi cea
a membrilor care îşi desfăşurau activitatea în cadrul lor. Din Raportul
prezentat la adunarea generală din 1913 de la Orăştie reiese că în anul
1912 Astra avea 149 membri fondatori, 445 pe viaţă, 1902 ordinari şi
11851 ajutători. Pentru comitatul Hunedoara numărul acestora era de 17
fondatori, 36 pe viaţă, 116 ordinari şi 679 ajutători, cu total de 849
membri.4 Printre
membrii fondatori se numărau băncile Crişana (Brad), Decebal (Deva),
Agricola şi Corvineana (Hunedoara), Ardeleana (Orăştie), în timp ce
banca Grănicerul din Dobra se număra printre membrii pe viaţă.5
Înfiinţarea
despărţămintelor nu a constituit o activitate în sine, ci s-au urmărit,
în ultimă instanţă, munca şi roadele muncii, modul cum ele răspundeau
dezideratelor majore de ridicare culturală a poporului român.
Aceasta s-a făcut prin
forme specifice: biblioteci, prelegeri şi conferinţe, reprezentaţii
teatrale, şezători culturale, cursuri de alfabetizare pentru adulţi,
expoziţii de tot felul, împărţirea gratuită de cărţi, sprijinirea
învăţământului de toate gradele, confesional românesc. După cum se ştie,
la propunerea făcută la începuturi de Ioan Puşcariu, adunările generale
ale Astrei se ţineau anual în diferite oraşe mai mari sau mai mici ale
Transilvaniei. În judeţul Hunedoara, asemenea adunări au avut loc până
la Marea Unire, în Haţeg la 1864 şi 1891, în Deva la 1874 şi 1899 şi în
Orăştie la 1884 şi 1913.6 În
organizarea adunărilor generale rolul hotărâtor revenea despărţămintelor
care făcuseră invitaţie ca acestea să se desfăşoare în oraşul lor de
reşedinţă. Considerând că acceptarea invitaţiei era o dovadă a
recunoaşterii unor merite în activitatea iniţiată de Astra, fiecare
despărţământ s-a străduit să creeze cele mai propice condiţii pentru
desfăşurarea adunărilor, atât prin asigurarea cadrului de dezbateri cât
şi prin crearea unor posibilităţi de petrecere plăcută a timpului rămas
liber. S-au organizat şi expoziţii etnografice care au pus în valoare
bogăţia şi diversitatea folclorului din zonă. În adunările generale
ţinute în comitatul Hunedoarei, cuvântul de deschidere a fost rostit de:
Timotei Cipariu (Haţeg 1864), Vasile Ladislau Pop (Deva, 1874), Iacob
Bologa (Orăştie 1884). George Bariţiu (Haţeg 1891), Ilarion Puşcariu
(Deva 1899) şi Andrei Bârseanu (Orăştie 1913). Fără a intra în amănunte,
putem sublinia faptul că despărţămintele hunedorene au desfăşurat o
bogată activitate cultural-educativă în rândurile populaţiei româneşti
din comitat. Din rândurile acestor despărţăminte sau chiar la conducerea
lor făceau parte importante personalităţi precum Francisc Rossu Longin,
Iosif Hodoş, Vasile Damian, Silviu Dragomir, Ioan Radu - directorul
gimnaziului din Brad.
Şi după 1918, după
reorganizarea Astrei a cărei activitate lâncezise din cauza condiţiilor
create de primul război mondial, activitatea acestei asociaţii culturale
a continuat şi în judeţul Hunedoara în forme specific, create de noul
stat român unitar. Astfel adunarea de reconstituire a Astrei s-a ţinut
la Orăştie la 23 octombrie 1920.7 De
exemplu, în ţinutul Orăştiei în 1932, numărul membrilor era
considerabil. Dacă Satu Mare avea 14 membri, Alba Iulia 21, Deva 44,
Oradea 78, Orăştie avea atunci 121 membri - o dovadă a vieţii culturale
a unuia dintre cele mai de seamă aşezăminte de cultură pe care le-a avut
Transilvania.8 Aici
despărţământul a fost organizat pe secţii: literatură, secţie istorică,
şcolară, ştiinţifică, economică. Orăştia a trimis în cadrul Astrei sute
de conferinţe şi conferenţiari, dar a şi primit oaspeţi cum au fost
profesorii universitari de la Cluj: Ion Lupaş, Silviu Dragomir,
Alexandru Lapedatu, Ioan Prodan, Vasile Bologa, Vasile Bogrea, Sextil
Puşcariu, Stefănescu Goangă. În cadrul extensiunii culturale,
Universitatea Daciei Superioare din Cluj, între anii 1924-1928 a ţinut
în Orăştie 22 de conferinţe cu participarea unor personalităţi, ca cele
sus amintite şi a altora ca V. Meruţiu, Al. Borza, V. Stanciu, V.L.
Ghidionescu, O. Ghibu etc.9 Se
poate aprecia că cel de al nouălea despărţământ al Astrei, cel din
Orăştie, a avut o frumoasă tradiţie şi o activitate demnă.
O destul de bogată
activitate în judeţul Hunedoara a desfăşurat şi “Societatea pentru fond
de teatru roman”, înfiinţată în 1870, care milita pentru înfiinţarea
unui teatru românesc în Transilvania. Comitetul provizoriu ales pentru
înfiinţarea acestei societăţi s-a orientat spre oraşul Deva ca loc
pentru desfăşurarea primei adunări generale, de care se vor lega
începuturile unei acţiuni culturale în care se investeau mari nădejdi şi
idealuri.10
Lucrările adunării au fost
conduse de preşedintele ales, dl. Iosif Hodoş, iar secretari ai adunării
au fost Iosif Vulcan şi August Horsia. S-au înscris atunci 60 de membri
ai societăţii în frunte cu vicecomitele Hunedoarei, românul Giorgiu
Cioclan, pe bază de subscripţii în bani pentru această societate.11 Deşi
adunarea nu şi-a atins scopul în totalitate, s-a constituit un organism
central, sub steagul căruia s-a desfăşurat o activitate
cultural-teatrală în oraşele şi satele ardelene.
În 1897 din iniţiativa lui
Vasile Goldiş, secretarul societăţii, o altă adunare a “societăţii
pentru fond de teatru românesc” se va ţine la Orăştie, unde se vor
organiza diverse manifestări cultural-artistice. La fel s-au organizat
adunări generale ale societăţii la Haţeg în 24-25 mai 1898 şi la Brad în
28-29 august 1904.12
Dintre localităţile
hunedorene în care s-au înfiinţat o serie de asociaţii şi societăţi cu
caracter cultural-educativ românesc, Orăştia ocupă un loc de frunte. În
a doua jumătate a sec. XIX şi în perioada interbelică aici au funcţionat
mai multe asociaţii şi societăţi culturale, dar şi cu un pronunţat
caracter social. Astfel, în 1864, elevii români de la “Colegiul Kun” din
Orăştie au înfiinţat “Societatea de lectură a junimii şi activizarea
intelectualilor”, care avea ca obiective lectura, limba, cartea şi
cunoştinţele din domeniul culturii şi literaturii române. Această
societate se va numi mai târziu “Societatea de lectură”.13 Luând
exemplul tineretului cu care intelectualii, ţăranii, comercianţii,
meseriaşii români din Orăştie au colaborat, în 1868 se constituia
“Casina Română”, care în 1883 se va transforma în “Societatea de lectură
a inteligenţei române din Orăştie şi jur” care va activa până în 1948.
Obiectivul acestei societăţi era, după cum spunea Vasile Bologa,
secretarul său, să devină “un focar pentru sprijinirea literaturii şi
pentru conducerea vieţii sociale”.14
Tot în Orăştie vor mai
activa cu bune rezultate, ca de altfel şi în alte localităţi hunedorene
şi alte societăţi şi asociaţii precum “Reuniunea femeilor române”,
“Reuniunea învăţătorilor”, “Reuniunea meseriaşilor români”, “Reuniunea
agricolă şi industrială pentru Orăştie şi jur”, „Corul din Orăştie” şi
“Reuniunea de cântăreţi”.
În judeţul Hunedoara a
funcţionat şi “Societatea istorică şi arheologică din Deva”, înfiinţată
în 1880. Mai existau şi alte diferite reuniuni cu caracter
social-cultural sau pe meserii ca: Reuniunea pompierilor voluntari,
Reuniunea pentru ajutorarea economică la pagubele de vite (1902),
Reuniunea de înmormântare (1896) sau Societatea vânătorilor, cu caracter
sportiv. Trebuie subliniat faptul că toate aceste reuniuni şi societăţi,
chiar dacă iniţial aveau un caracter economic, social sau de
întrajutorare materială, ele au desfăşurat şi o bogată activitate
cultural-educativă, organizând deseori şezători literare, spectacole de
teatru, alte activităţi cultural-educative.
Toate aceste asociaţii
culturale, societăţi sau reuniuni au avut un rol deosebit în viaţa
culturală a populaţiei româneşti din judeţul Hunedoara, mai ales până la
Marea Unire din 1918, dar cu rezultate notabile şi în perioada
interbelică. Aceste societăţi şi asociaţii s-au implicat nu numai în
viaţa culturală a românilor hunedoreni, dar şi-au adus o deosebită
contribuţie şi în viaţa politică locală din Transilvania, aducându-şi
aportul la realizarea programului politic naţional al românilor, cu
scopul final: realizarea Unirii şi progresul cultural al ţării.
DAVID Ramona – Elena
prof. învăţământul primar,
Şcoala „Andrei Şaguna”-
Deva
Note:
1 Olimpiu Boitoş,
Progresul cultural al Transilvaniei după Unire, Sibiu, 1942, p.8.
2 Ibidem
3 Rodica Andruş,
Lucrările adunărilor generale ale ASTREI ţinute în judeţul Hunedoara,
în „Sargeţia“, nr. XXI-XXIV, Deva, 1988-1991, p. 437
4 ibidem
5 ibidem
6 ibidem
7 Tiberiu Istrate,
Ion Iliescu, Orăştie -750 de ani, Deva, 1974, p.2J8.
8 ibidem
9 ibidem
10 Maria
Vârtopeanu, Din activitatea “Societăţii pentru fond de teatru
românesc” în judeţul Hunedoara, în “Sargeţia”, nr. XV, Deva, 1981,
p. 399.
11 ibidem
12 ibidem
13 Tiberiu Istrate,
Ion Iliescu, op. cit., p. 140-141
14 Ibidem, p. 141 |
|
