|
Biserica bizantină de
secol X a Episcopiei Sfântului Ierotei din Alba Iulia, valoare
importantă a patrimoniului român
În vara anului 2011 întreaga presă
albaiuliană menţiona descoperirea, cu ocazia săpăturilor pentru
amenajarea drumurilor de acces şi pentru montarea instalaţiilor din
Cetatea Alba Iulia, a corpului unei bisericii de rit bizantin, chiar în
faţa catedralei romano-catolice din Alba Iulia, însă ulterior
prezentării acesteia, poziţiile în presă şi societatea civilă, în
favoarea valorificării vestigiilor istorice, au fost extrem de puţine.
Pentru a argumenta acuta nevoie de
valorificare nu putem să nu reţinem în continuare chiar definiţia dată
de UNESCO patrimoniului cultural conform căruia în cadrul acestuia se
reuneşte „întregul corpus de semne materiale - atât artistice, cât şi
simbolice - transmise din trecut fiecărei culturi şi, prin urmare,
întregii umanităţi”. Prin urmare „ca parte constituentă a afirmării şi
îmbogăţirii identităţilor culturale, precum şi ca moştenire ce aparţine
întregii umanităţi, patrimoniul cultural conferă fiecărui loc
caracteristici specifice şi este depozitarul experienţei umane”1.
Referitor la valoarea cultural - istorică,
extrem de mare, a vestigiilor, menţionăm afirmaţiile, din cadrul unei
conferinţe de presă din 2011 ţinute la Muzeul Naţional al Unirii, a lui
Gabriel Rustoiu - directorul muzeului, Szasz Janos - reprezentantul
Arhiepiscopiei Romano-Catolice din Alba Iulia şi Daniela Marcu - şeful
şantierului arheologic de la Catedrala Romano-Catolică din Alba Iulia,
care prezentau rezultatele lucrărilor arheologice din care iniţial
reieşea existenţa unei simple „abside” dar care aparţinea unei „biserici
de la jumătatea sec. X”2,
fiind astfel cea mai veche descoperire medievală de la Alba Iulia.
Arheologul Daniela Marcu-Istrate afirma că a apărut mai întâi ruina unei
fântâni de sec. XVII. „Am avut intenţia să o punem în valoare şi
adâncind săpătura în jurul fântânii pentru montarea instalaţiei de apă a
apărut această ruină de formă semicirculară pe care noi o atribuim unei
biserici. Se vede doar extremitatea estică a bisericii, navele fiind sub
pământ”.
Astfel, ceea ce se dovedeşte a fi prima
biserică a oraşului, se află la aproximativ 20 de metri vest de
Catedrala Romano-Catolică, în prelungirea acesteia, pe aceeaşi axă.
Abisda bisericii are ziduri groase de l,l-l,2m şi „era extrem de mult
pentru o biserică medievală timpurie. Conform cercetărilor, biserica
avea dimensiuni mari, cu o înălţime impresionantă fiindcă pentru o
elevaţie mai mică erau suficiente ziduri de 70-80 cm”, a mai precizat
Daniela Marcu-Istrate. În conferinţă a mai precizat că absida este
foarte mare faţă de estimările iniţiale. „Această absidă cu deschidere
foarte mare şi formă uşor aplatizată sugerează o biserică foarte
timpurie de influenţă bizantină. În momentul de faţă noi putem să datăm
când a fost demolată, putem să spunem când nu mai exista, însă nu avem
suficiente informaţii să spunem când a fost construită. Bănuim şi credem
că avem şanse 80-90% să fie adevărat şi că aceasta poate fi biserica
construită de principele Gyula care 1-a adus pe episcopul Hierotheus la
întoarcerea de la Constantinopol, unde fusese creştinat. Sunt multe
discuţii dacă Hierotheus a fost la Alba Iulia sau dacă a fost în
regiunile de dincolo de Tisa, însă o parte importantă din specialişti
consideră că totuşi aici a fost acest sediu şi sperăm peste câteva luni
să putem argumenta şi tranşa acest fapt istoric, în sensul că aceasta
este biserica lui Hierotheus, databilă deci la jumătatea sec. X”, afirma
arheologul menţionat.
 De
asemenea, în completare Gabriel Rustoiu, arheolog şi director al
muzeului albaiulian afirma că „este cea mai veche descoperire medievală
- de ev mediu timpuriu. Este foarte importantă această descoperire. Este
prima episcopie din Transilvania, biserica în care acest episcop
Hierotheus îşi ţine slujbele.”
Din păcate însă în România, în general,
monumentul istoric nu are rol şi „misiune” în viaţa comunităţii. Deşi în
ţările din vestul Europei sunt cunoscute „calităţile” patrimoniului
construit, ca factor de creştere a calităţii vieţii prin dezvoltarea
economică, socială precum şi dezvoltarea coeziunii comunităţii, în
privinţa monumentului prezentat nu a fost găsită soluţia promovării
palpabile, deşi cu toate aceste certitudini istorice, putem plasa o
parte importantă a istoriei creştinismului ortodox român în inima zonei
turistice a oraşului Alba Iulia.
 Un
ultim argument în favoarea valorificării urgente a vestigiilor
arheologice menţionate, ţine de faptul că patrimoniul cultural
reprezintă o resursă deosebit de importantă care aparţine întregii
umanităţi, cu o valoare ce transcede cu mult sfera monetară,
reprezentând un tezaur de cunoştinţe şi semnificaţii care inspiră şi
împlineşte fiinţele umane, fapt care face ca structurile europene, în
care încercăm atât de greu să ne integrăm să investească în prezervarea
şi valorificarea patrimoniului cultural român prin fonduri europene
nerambursabile.
În presa locală şi revista „DACOROMANIA”
nr.55/2011, au fost prezentate, la timp, concluziile arheologului expert
Daniela Marcu Istrate de la finalizarea lucrărilor arheologice, privind
descoperirea vestigiilor primei episcopii creştine răsăritene ale
Sfântului Ierotei de la sfârşitul secolului I din Transilvania.
Importanţa deosebit de mare a acestei
descoperiri de la Alba Iulia constă în confirmarea existenţei
creştinismului organizat înainte de anul 1000, precum şi existenţa şi
continuitatea neamului românesc pe meleagurile Albei.
Înainte de întemeierea acestei episcopii,
slujbele religioase s-au desfăşurat într-un lăcaş de cult – Rotonda
Baptisteriu – transformat dintr-un templu roman, la care s-a adăugat o
absidă, fiind folosit din cele mai vechi timpuri.
Cele menţionate mai sus au fost cercetate şi
confirmate de arheologul Radu Heitel în perioada anilor 1968-1975.
În perioada 20-21 octombrie 2009 – probabil
nu întâmplător, înaintea descoperirilor acestor vestigii – la Facultatea
de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia, s-a desfăşurat Simpozionul Naţional
„Sfântul Ierotei, episcop de Alba Iulia”.
Materialele prezentate la acest simpozion au
fost cuprinse în cartea „Sfântul Ierotei episcop de Alba Iulia (sec.
X)” – autori: Ioan Aurel Pop, Jan Nicolae şi Ovidiu Panaite.
Adrian POPA
Note
1 UNESCO, 1989, p. 57
2 în jurul anului 950 |
|
