Eroii de ieri – modele de azi

Într-o perioadă în care valorile s–au pervertit, în care principiile şi moralitatea s-au strâmbat după cum o cere interesul şi în care oamenii politici nu mai sunt deloc exemple demne de urmat, ci, dimpotrivă, evocarea unor martiri care s-au jertfit pentru un ideal nu poate decât să readucă în atenţie modelul unor oameni care credeau în valori, care erau în stare să-şi pună viaţa în pericol pentru o idee, pentru un vis, pentru un ţel. Generaţia tânără caută modele, este conştientă de valorile pe care trebuie să le aibă şi să le promoveze clasa politică, iar toate informaţiile despre politicieni corupţi, mânjiţi cu afaceri oneroase, lipsiţi de orice etică şi virtute nu fac decât să-i deruteze şi mai mult şi să-şi piardă speranţa într-un viitor liniştit.

La 228 de ani de la martiriul conducătorilor răscoalei din 1784-1785 aducem un profund omagiu celui care stă drept în faţa istoriei şi al cărui nume şi renume nu va apune niciodată. Acest om născut într-o casă mică şi modestă şi-a făcut loc în inima românilor prin hotărârea cu care a luptat pentru a-şi vedea ţara liberă. Se înscrie în galeria celor care au făcut lucruri demne şi măreţe pentru semenii săi fapt pentru care rămâne pe vecie în casa mare a neamului! Această determinare pe care a avut-o în lupta sa îl recomandă ca un veritabil exemplu pentru tânăra generaţie. Deşi ştia la ce riscuri se expune, nu a renunţat niciodată la luptă, şi-a urmat calea cu demnitate şi dăruire până la sfârşitul vieţii sale, nu a renunţat nici un moment la crezul său că Ardealul va fi liber.

Duhul lui Horea mai stăruie şi acum în poeziile şi legendele din popor care povestesc până în zilele noastre despre toată zbaterea sa pusă în slujba dorinţei de mai bine pentru mult-încercatul neam românesc, Numele lui este pomenit cu admiraţie, cu demnitate şi cu sfinţenie, aşa cum şi-a dorit-o şi el ca să nu se ieftinească şi ca jertfa lui să nu fie zadarnică. În faţa istoriei Horea stă neclintit aşa cum a trăit şi cum şi-a conceput acţiunile, aşa cum şi-a dorit mereu să fie şi poporul din mijlocul căruia s-a ridicat. Acest ţăran iobag, cu mintea ageră, avea aproape 54 de ani când a început răscoala. Cunoştea foarte bine realităţile, exploatarea crâncenă la care erau supuşi moţii în Apuseni. Era un ţăran educat şi a adunat cererile moţilor pentru a le prezenta prin petiţii împăratului. Horea a mers la Viena în patru rânduri, fiind primit de către împăratul austriac Iosif al II-lea. A condus răscoala începută în octombrie 1784 şi a formulat principalele revendicări ale moţilor. În decembrie 1784 a fost prins de către autorităţi , iar în februarie a fost frânt pe roată în văzul mulţimii. Moartea lui Horea şi a celorlalţi conducători ai răscoalei, Cloşca şi Crişan, îşi are tragedia şi măreţia sa. Murind pentru popor sau pentru un crâmpei de libertate, şi-au asumat destinul şi sfârşitul dramatic sperând că exemplul lor va fi urmat şi de alţii şi că soarta neamului de moţi se va schimba.

Nicăieri amintirea lui Horea nu este mai vie, mai puternică decât în Munţii Apuseni. Şi în Alba Iulia care poartă urma paşilor lui Horea precum şi a exemplului de demnitate şi cutezanţă pe care ni l-a lăsat !

Tânără generaţie ! Ce model ai în faţa ochilor ! Dragostea de patrie şi de neam e o valoare fără conţinut, dacă nu avem la ce să ne raportăm. Să-ţi dai viaţa pentru ea, să jertfeşti ceea ce ai mai scump pentru o idee… aceasta este suprema valoare şi suprema lecţie pe care ne-o dă Horea. Atunci când ultimele lui cuvinte spuse în faţa morţii au fost «Mor pentru popor», el n-a făcut altceva decât să exprime un crez al vieţii sale căruia i-a dedicat întreaga energie. Perseverenţa, cutezanţa, dragostea de neam, încrederea în destinul acestui popor şi în dreptate sunt tot atâtea valori pe care le putem lua ca exemplu de la Horea,valori eterne ce-i asigură dăinuirea în istorie.

Mulţi tineri consideră că astăzi nu mai are rost sacrificiul pentru ţară sau pentru un ideal şi, cu toate acestea, se înclină cu respect atunci când aud de eroii noştri şi de virtuţi care par demult apuse cum ar fi onoarea, demnitatea, perseverenţa şi credinţa. E foarte important să le amintim că acestea există, că ceea ce suntem astăzi ca neam suntem şi datorită unor oameni care n-au abdicat niciodată de la principiile şi valorile în care au crescut şi în care au crezut.

Şi tocmai de aceea, le suntem datori măcar să le pomenim numele, aşa cum facem astăzi în sfânta zi de 28 februarie. Pentru că nu trebuie să uităm niciodată că pe trupurile frânte, sfârtecate ale martirilor noştri stă patria întreagă.

Prof. CETEAN Daniela Valeria

Colegiul Naţional „Horea, Cloşca şi Crişan”, Alba Iulia