|
Fapte
eroice ale generaţiei de aur din perioada 1859-1866
Iată numele unor eroi
care au făcut sacrificii personale de dragul unirii românilor:
1. Cocuţa Vogoride
soţia caimacamului căruia turcii îi asigurau tronul dacă reuşeşte să-i
înfrângă pe unionişti a preferat unirea în locul rangului de doamnă a
Moldovei. A sustras scrisorile primite de soţul său oferindu-le
unioniştilor pentru publicare şi darea în vileag a ticăloşiei
falsificării votului. La noul scrutin au câştigat unioniştii. Câte femei
mai cunoaşte istoria care să se sacrifice pentru idealul unirii?
2. Vasile Alecsandri
3. Mihail Kogălniceanu
4. Costache Negri
Aceşti trei bărbaţi care
au candidat pentru tronul Moldovei şi au pierdut în favoarea lui
Alexandru Ioan Cuza şi-au dedicat viaţa unirii depline a românilor şi
l-au ajutat pe Al. I. Cuza să facă reforme pentru modernizarea statului.
Se cuvine să fie
menţionate cele mai importante fapte:
a) Lupta lui Costache
Negri pentru demnitatea naţională a românilor.
E bine să se ştie de
către toţi românii cum au fost umiliţi de către stăpânirile străine până
şi domnii puşi în fruntea ţării.
În 1834 Mihail Sturza
domnul Moldovei şi Alexandru Ghica domnul Munteniei "au fost siliţi să
îmbrace uniforme otomane, cu fesuri pe cap, apoi erau puşi să facă
temenele până la pământ înaintea vizirului, a paşalelor şi a beilor, să
atingă cu fruntea colţurile macaturilor (cuverturi) şi să sărute papucul
sultanului".(1)
Costache Negri asistase
la învestirea lui Grigore Ghica al Moldovei şi Barbu Ştirbei al
Munteniei. "Cei doi domni au fost introduşi, împreună cu suitele lor în
sala de audienţe a sultanului, care-i primi, chipurile, nu întins pe
sofa, ci în picioare, îmbrăcat în mare simplitate şi asistat de
demnitarii împărăţiei. Chiar de la uşă, oaspeţii începură să facă
temenele, iar cei doi domnitori se apropiară se prosternară şi sărutară
poala sultanului. Acesta în cea mai adâncă tăcere a luat două nişamuri
(cordoane), le-a dat marelui vizir, care le-a sărutat şi le-a trecut
apoi ministrului de externe, sărutându-le şi el, şi înmânându-le altor
subalterni spre a le prezenta spre sărutare domnitorilor, înainte de a
li se atârna de gât. Cu acelaşi ceremonial, domnitorii au fost încinşi
cu câte o sabie oferită de sultan, care, la urmă, le adresă cu glas
mieros şi foarte stins tradiţionalele cuvinte: "Vouă v-am încredinţat
cârma iubitelor mele ţări Moldova şi Valahia etc… Domnitorii erau duşi
în alt loc unde primeau un cal, iar ei sărutau scăriţa de la şaua
calului". (2, 3)
"Tratativele pentru
fixarea programului şi ceremonialului vizitei lui Cuza la Sultan au
durat câteva luni şi au fost extrem de spinoase. Ele au fost duse la
Negri care, de acord cu domnitorul, voia ca această vizită să aibă un
caracter cât mai demn, ca de la monarh la monarh şi nu ca de la vasal la
suveran, cum se întâmpla mai înainte". "Vizita domnitorului la
Constantinopol era pentru el (Negri), în primul rând, o problemă de
demnitate naţională, ce trebuia să instaureze o nouă atitudine în
relaţiile cu Poarta. Practicile umilitoare din ultimii patruzeci de
ani".
"Conform programului,
Cuza, împreună cu suita, fu primit de sultanul Abdul Madjid însuşi.
Acesta în ţinuta tradiţională a sultanilor, înveşmântat într-o hlamidă
neagră cu gulerul tivit în diamante, cu fesul pe cap şi cu un hanger cu
mânerul încrustat de pietre preţioase, îl primi pe Cuza în picioare,
într-o sală cu pereţii şi bolţile de aur. Cuza purta uniforma naţională
de general de divizie, cu capul descoperit, aşa cum se prezenta şi în
saloanele din ţară, iar membrii suitei erau îmbrăcaţi ca pentru nuntă,
cu decoraţiuni, cravate şi mănuşi albe… Momentul era solemn şi
emoţionant. Românii stăteau pentru prima dată cu frunţile sus în faţa
sultanului ce părea mai bătrân… avea aproape 40 de ani. Sultanul era
impresionat de înfăţişarea şi comportarea lui Cuza care s-a adresat
sultanului în limba franceză mulţumindu-i pentru primire". A doua zi
Cuza a primit Marele cordon şi o sabie încrustată cu diamante.
"La 8 aprilie, Negri îl
anunţa, cu vădită bucurie, pe Cuza, că guvernul otoman a sfârşit prin a
recunoaşte pavilionul tricolor.
În iunie 1864, Alexandru
Ioan Cuza întreprinde a doua călătorie a sa la Constantinopol. "Doctorul
Carol Davila, care-l însoţea la Constantinopol scria în ţară cu
entuziasm despre onorurile ce i se făceau lui Cuza. Un vapor special al
sultanului l-a condus la recepţia oficială. Steagul tricolor românesc a
fost ridicat la catargul cel mare".(2)
Faptele eroice ale lui
Costache Negri de a impune în lume steagul tricolor au început să se
desfăşoare la Paris în 1848. Negri a combinat vechile culori ale
Munteniei şi Moldovei (albastru-galben şi albastru-roşu) şi a format un
drapel naţional nou cu culorile roşu, galben şi albastru. A scris pe el
cuvintele
Libertate, Unire şi Frăţie, ca semn al unirii moldovenilor cu
muntenii. Acest drapel a fost oferit în dar guvernului provizoriu din
paris.
Tot pe Costache Negri îl
găsim şi la Sibiu - găzduit de Şaguna - împreună cu alţi revoluţionari
români înainte de ziua de 3/15 mai 1848. În Sibiu au cumpărat material
şi au improvizat un stindard (steag) tricolor (roşu-galben-albastru) şi
care a fost binecuvântat de episcopul Andrei Şaguna. Costache Negri este
cinstit de poporul român prin integrarea tricolorului ca parte
componentă a costumului popular. Imaginile care urmează dovedesc
aceasta.
Prof. Ilie FURDUIU
Bibliografie
1. Pericle Marinescu, Costache
Negri
2. M. Mihalache, Cuza Vodă
3. Şt. Meteş, Relaţiile lui Şaguna
cu românii din Principate
|
