|
Perit-au
dacii???
 ”Perit-au
dacii”, se întreba Bogdan Petriceicu Haşdeu criticând teoria
reprezentanţilor şcolii Ardelene şi aducând argumente zdrobitoare care
demonstrau netemeinicia acesteia şi greşelile (intenţionate sau nu) în
traducerile lor, făcute din opere ale autorilor antici Pausanias sau
Eutropiu. Criticat în epocă de susţinătorii teoriei romanizării, Haşdeu
va fi susţinut mai târziu de tot mai mulţi istorici, astăzi fiind
limpede pentru orice om, cu cunoştinţe elementare de istorie sau
specialişti de prestigiu, dar de bună credinţă, că fenomenul romanizării
nu a putut avea loc, şi mai ales nu la întreg teritoriul locuit de daci,
iar continuitatea dacilor până astăzi pe aceleaşi locuri pe care
locuiesc de mi de ani, este de necontestat.
Dar cea mai elocventă susţinere şi certificare a
studiului şi argumentaţiei lui Haşdeu o face un veritabil român,
specialist în istoria artei, care, în anul 2000, în teza sa de doctorat
susţinută la Sorbona, evidenţiază peste o sută de statui de daci
împrăştiate prin marile muzee ale lumii, făcând totodată, pentru prima
oară o analiză a modului în care au fost realizate, locul şi contextul
în care au fost expuse şi mai ales făcând, pentru prima dată, o critică
pertinentă a ţinutei lor demne şi liniştite caracteristică
învingătorilor şi nu una umilă sau înlănţuită cum obişnuiau romanii să-i
reprezinte pe învinşi.
Prezentăm mai jos o recenzie făcută de autor respectivei
teze şi efortului de peste 15 ani care a dus la formidabilele rezultate
evidenţiate în teză dar şi în alte lucrări apărute ulterior, care, aşa
cum însuşi autorul declară, vor face obiectul unui Corpus, care dorim şi
sperăm să apară cât mai curând.
Dacii în sculptura romană
Velcescu Leonard, născut la Piteşti; din anul 1984
locuiesc în Franţa. Studii superioare în istoria artei şi arheologie
făcute la Sorbona şi Ecole Pratique des Hautes Etudes – Paris, unde am
obţinut o teza de doctorat în anul 2000 cu titlul ”Dacii în sculptura
romană”. Studiu de iconografie antică. Pasiunea mea pentru artă m-a
condus la cercetări aprofundate în acest domeniu.
Această lucrare reprezintă o muncă de peste 15 ani de
studii şi cercetări despre iconografia Dacilor: statui monumentale de
Daci, comparaţii între aceste statui şi basoreliefurile Columnei lui
Traian (Roma), comparaţii între reprezentările de Daci cu statui de
Celţi (Gali), de Germani, şi de popoare germanice în general.
Aceste statui de Daci au fost realizate de romani în
perioada domniei împăratului Traian (98-117 d.Hr.). O mare parte din
aceste opere ce reprezintă Daci au fost realizate în urma războaielor
dintre Romani şi Daci (între 101 şi 106 d.Hr.) pentru a fi plasate în
Forul lui Traian, la Roma. După cum arată reconstituirile efectuate ale
Forului lui Traian, statuile de Daci erau situate la înălţime, deasupra
fiecărei coloane de susţinere a galeriilor porticurilor şi a faţadei de
la Basilica Ulpia, sub forma de false cariatide.
După părerea mea se poate evalua numărul aproximativ
al acestor statui “cariatide”: între 91 şi 100 de statui de Daci, în
Forul lui Traian, unde se presupune amplasamentul lor exact, la nivelul
aticelor. Există şi o altă categorie de statui de Daci care nu intră tot
în categoria statuilor discutate mai sus, şi nu se ştie exact locul
ocupat în Forul lui Traian. Pot fi considerate, pur şi simplu, ca
nefăcând parte din Forul lui Traian şi perioada domniei acestuia.
Studiul pe care-l expun în această lucrare este
structurat în două părţi şi constituie rezultatul mai multor ani de
cercetare despre reprezentările iconografice de “Barbari” (Daci) în arta
romană. Am crezut necesar de a întreprinde o cercetare sistematică a
acestor reprezentări iconografice, precum şi o analiză a
caracteristicilor lor, în fine, pentru a distinge mai bine trăsăturile
care diferenţiază reprezentările Dacilor în raport cu ceilalţi “Barbari”
(Celţi, Germani, Traco- Frigieni). În acest scop, am considerat
indispensabil o introducere despre semnificaţia generală a termenului de
Barbar folosit de Romani, precum şi referitor la tipologia “Barbarului”,
aşa cum reiese din textele literare antice. În modul acesta s-a ajuns a
fi descris contextul general în care aceste sculpturi de Daci au fost
realizate.
Un inventar care să cuprindă aproape toate statuile
cunoscute de Daci se impunea. Această teză de doctorat prezintă statuile
cele mai reprezentative din numărul pe care l-am putut inventaria. Le-am
descris şi comparat. Ilustraţii bune sînt date de statuile sau scenele
sculptate reprezentând regele Decebal, vasul de la Blain (Franţa), stela
de la Philippi (Macedonia), Columna lui Traian (Roma), bustul de la
Vatican, bustul din Muzeul Ermitajului, statuia din Grădina Boboli
(Florenţa), capul din Muzeul de la Sta Maria del Fiore (Florenţa):
acestea sînt singurele reprezentări ale unui “Barbar” (Dac) care pot fi
în mod clar “identificabile”.
Plecând de la aceste reprezentări ale aceluiaşi
personaj putem începe să definim tipul de “Barbar” dac, de a-i schiţa,
ca să spunem aşa, “portretul-robot”. Reprezentările Dacilor pe Columna
lui Traian la Roma intră şi ele în această categorie, arătând în mod
clar trăsăturile caracteristice ale acestor “Barbari” (figuri, arme,
veşminte), iar observaţia ne ajută în cercetarea noastră pentru a
identifica alte reprezentări iconografice de Daci. De asemenea am
încercat de a răspunde problemei puse de statuile de Daci găsite în
Forul lui Traian la Roma. Dimensiunile destul de variate ale acestor
reprezentări pun în evidenţă, într-adevăr, problema rolului lor estetic
în acest Forum. Precum şi am întreprins un studiu sistematic al
dimensiunilor existente în literatura de specialitate pentru aceste
statui şi am discutat de fiabilitatea acestor măsuri. Acest lucru ne-a
permis de a le clasa în funcţie de înălţimile lor, şi de a dezbate
funcţia lor în Forul lui Traian.
În afară de problema identificării şi a provenienţei
lor, aceste sculpturi de Daci fac să apară şi alte întrebări care cer un
răspuns din partea specialiştilor în domeniu. Mai întâi, cum ar putea fi
explicat acest număr impresionant de statui, “dedicate” de Romani unui
popor învins (stăpânit). Să fie acest gest grandios un “omagiu” adus de
cuceritori unui popor de războinici ? Iată o altă întrebare la care am
fost tentat de a răspunde, explicând care ar fi putut să fie atitudinea
Romanilor în privinţa popoarelor pe care ei le stăpâniseră.
Am încheiat această lucrare printr-un catalog,
reunire a tuturor fragmentelor şi statuilor de Daci cunoscute până în
ziua de azi, cu, pentru fiecare statuie, imagini de ansamblu şi detalii.
Printre fragmentele care figurează în acest catalog,
anumite (care provin din rezervele Forului lui Traian) nu au fost până
acum niciodată publicate.
Studiul care urmează este compus din unsprezece
părţi, fiecare aducând un răspuns la întrebările pe care ni le-am
propus.
Am încercat în această teză să dăm o viziune de
ansamblu în ceea ce priveşte reprezentările iconografice ale Dacilor în
Antichitate. După ce a fost definit contextul istoric în care conceptul
de “Barbar” a apărut în lumea romană, ne-am interesat la “définiţia”
tipului de “Barbar” în general, şi al “Barbarului” dac în particular.
Pentru acest scop, ne-am folosit de descrierile literare şi artistice
antice existente. Punctul de plecare în demersul nostrum de a defini
“portretul-robot” al “Barbarului” dac sânt reprezentările atestate pe
care le avem despre aceşti “Barbari”. Este vorba îndeosebi, cum l-am
subliniat, “scenele” sculptate ale Columnei lui Traian şi
basoreliefurile monumentului Tropaeum Traiani de la Adamclisi.
Dintre sculpturile studiate în această lucrare, cele
care reprezintă regele dac Decebal ocupă un loc foarte important. Acest
lucru este pus în evidenţă având în vedere nu numai caracterul aproape
cert al identificării lor, ci şi al “unicităţii” lor : este singura dată
când un acelaşi personaj “Barbar” (Dac) se găseşte reprezentat de mai
multe ori în sculptura (statuară) antică.
Studiul comparativ al busturilor regelui Decebal a
fost abordat în trecut de numeroşi autori, ale căror opinii noi le-am
prezentat şi discutat. În timp ce, această metodă nu fusese, după
cunoştinţele noastre, niciodată aplicată la sculptura statuară privind
regele dac, noi am realizat-o în această lucrare.
Problema restaurării sculpturilor a fost de asemenea
abordată. Astfel sculpturile de Daci din Muzeul Luvrului au reţinut
atenţia noastră deoarece ele prezintă părţi restaurate. Într-adevăr, ele
au fost ocazia unei discuţii asupra temei antichitate/modernitate a unei
sculpturi, ca şi despre restaurare/reconstituire.
În fine, am crezut de cuviinţă că este important de a
întreprinde, în ultimul capitol al acestei cărţi, un studiu detaliat al
principalelor materiale utilizate pentru sculpturile de Daci. Această
cercetare este justificată datorită importanţei din ce în ce mai mare
acordată informaţilor furnizate de geologie şi ştiinţele exacte pentru
istoria artei. A cunoaşte natura şi caracteristicile materialului
folosit pentru o sculptură dată permite nu numai identificarea ariei
geografice a provenienţei acestei sculpturi, precum şi o mai bună
alegere a materialelor care trebuiesc să fie întrebuinţate pentru
restaurarea ei. De aceea am efectuat o analiză aprofundată şi ilustrată
cu exemple, caracteristicilor principalelor materiale întrebuinţate în
sculptura antică: compoziţia, textura, culoarea, duritatea, precum şi
carierele de extragere, zăcămintele etc.
Încheiem studiul nostru printr-un catalog, incluzând
majoritatea sculpturilor de Daci inventariate până în ziua de azi. Un
astfel de catalog nu constituie, bineînţeles, decât un început. Ne
propunem să continuăm această muncă de a identifica şi de a analiza alte
reprezentări iconografice ale Dacilor.
Aceste rezultate vor face obiectul unui Corpus. Marea
calitate a sculpturilor din perioada lui Traian caracterizează aceste
statui de Daci, realizate în momentul când arta “portretistică” romană
se găsea în culmea ei, la apogeu, adică imaginea umană a fost transpusă
în piatră la un înalt grad artistic.
Aceste studii iconografice au ca rol de a situa mai
bine aceste reprezentări de Daci, realizate de artiştii romani, în
timpul domniei lui Traian, de a sublinia importanţa acestor sculpturi şi
de a fi studiate la adevărata lor valoare.
EXEMPLE:
Roma
 Musei
Capitolini / Piazza del Campidoglio 1, 00186 Roma / museicapitolini.org
Statuie de Dac (Capilatus); fragment - partea
superioara a statuii
Locul descoperirii:
necunoscut; este foarte probabil ca statuia să provină din forul lui
Traian
Material: capul este din
marmură albă, corpul din marmura galbenă cu vine de culoare albastră.
Dimensiuni: înalţimea
totală a statuii este de 195-200cm; 48cm (înalţimea capului), 100cm
(lăţimea la nivelul umerilor); 3 m (înalţimea aproximativă la origine)
Starea de conservare: se
pastrează din sculptură numai partea superioară până la nivelul
coapselor. Lipsesc antebraţele şi mâinile. A fost restaurată în anul
1992 sub direcţia lui A. Campitelli.
Datare: perioada târzie a
domniei lui Traian (98-117 d.Hr.)
 Statuie
de Dac, Museo del Conservatori, inv. nr 779
Locul descoperirii:
necunoscut; altadată în gradina Palatului Cesi (Roma),
achiziţionată în anul 1720 de papa Clemens XI (Gianfrancesco Albani
- papă din anul 1700 până în 1721) pentru Muzeu
Material: marmură gri (bigio
morato).
Dimensiuni: înălimea 3,24
m, inclusiv capul.
Starea de conservare:
completări efectuate: la cap, mici reparaţii efectuate la braţe, la
veşminte şi la încalţăminte. La nivelul picioarelor pliurile mantiei nu
sunt terminate. Spatele statuii este foarte puţin lucrat iar în partea
de jos la nivelul genunchilor sculptura a fost lăsată nedesprinsă de
blocul de marmură.
Datare: perioada târzie a
domniei lui Traian, începutul domniei lui Hadrian.
Tipologie: Barbar - Dac.
 Fragment
de statuie, partea superioară, Pilaetus (Dac), Muzeul Chiaramonti, nr
356, nr inv. 1697 / vaticanstate.va
Locul descoperirii:
necunoscut, altădată în colecţia Negroni
Material: corpul în
pavonazzetto, capul şi mainile în marmură albă fină.
Dimensiuni: înălţime
totală 1,82 m; înălţime 0,50 m pentru cap; înălţimea la origine a
statuii aproximativ 3 m.
Starea de conservare:
statuia este păstrată de la nivelul capului până la zona şoldurilor. La
nivelul centurii statuia este spartă. Completări efectuate: vârful
pileusului, la sprâncene, la nas, la buza inferioară, la bărbie (barbă),
o parte sub gât, părţi din veşmânt între gât şi manta, o parte circulară
la nivelul pântecului, părţi care atarnă din manta, partea superioară a
braţelor, la ambele coate, la antebraţe şi la mâini.
Datare: mijlocul domniei
lui Traian.
 Bust
de Dac (Capilatus), sala Braccio Nuovo, nr. 115 ; inv. nr
2220
Locul descoperirii:
aproape de Arcul lui Constantin la Roma, începând cu anul 1822 se află
la Muzeul Vaticanului
Material: marmură albă cu
granulaţie fină.
Dimensiuni: 1,04 m
(înălţimea ansamblului); 0,44 m (numai capul)
Starea de conservare:
completări efectuate: la nas, la buza superioară, la ambele sprâncene,
părul la spate, la nivelul gâtului şi la bust.
Datare: mijlocul domniei
lui Traian.
Tipologie: Dac.
 Roma,
pe aticul Arcului lui Constantin : 8 statui (Daci) inv.?
Locul descoperirii:
necunoscut, se pare că aceste statui provin din Forul lui Traian,
folosite pe urmă la ornarea Arcului lui Constantin (Roma).
Material: corpul în
pavonazzetto; capul şi mâinile sunt din marmură albă.
Dimensiuni: înălţimea 3.00
m (aprox. pentru fiecare statuie).
Starea de conservare:
capetele, antebraţele şi mâinile au fost completate în anii 1732-33.
Datare: corpurile acestor
statui pot fi datate din perioada domniei lui Traian.
Tipologie: Daci.
 Franţa
Statuie de Barbar, aşezat, Paris, Muzeul Luvru,
inv. MA 1383
Locul descoperirii:
necunoscut; a fost achiziţionată la 5 decembrie 1815 de regele Louis
XVIII. Ea făcuse parte din vechea colecţie Albani de la Roma. Într-o
listă, urmând ordinea inventarului Muzeului Regal, 20 de monumente din
colecţia Albani achiziţionate la 5 decembrie 1815 de Louis XVIII, în
momentul restituirilor forţate ca urmare a tratatului de la Paris.
Această statuie face parte din colecţia muzeului parizian în urma
cuceririlor artistice ale lui Napoleon; cumpărată de Louis XVIII
împreună cu alte 19 opere antice din această colecţie.
Material: corpul este din
breccia verde, din carierele de la Wadi Hammamat (Egipt) ;
capul şi mainile sunt din marmură albă.
Dimensiuni: înălţimea 1,63
m.
Starea de conservare: o
bună parte din boneta pileus a fost refăcută şi completată, precum şi
moţul. De asemenea nasul a fost refăcut şi el. Capul din marmură făcea
parte din categoria de sculpturi policrome din marmură colorată, pe
atunci estimate ca fiind de o foarte mare valoare.
Datare: sec. II d.Hr.
Tipologie: Barbar - Dac.
 Statuie
colosala de Barbar (Dac), Muzeul Luvru, Paris, inv. MA 1385
Locul descoperirii:
necunoscut; înainte de anul 1556 statuia se găsea în Palatul Savelli. În
sec. XVIII sculptura este menţionată ca făcând parte din coleciţile
Vilei Borghese de la Roma. Din anul 1808 (sau 1810), ea face parte din
coleciţile Muzeului Luvru, din Paris.
Material: corpul din
porfir roşu antic capul şi mâinile din marmură albă.
Dimensiuni: înălţimea 2,39
- 2,40m.
Starea de conservare:
statuia a fost refăcută în anul 1616 de sculptorul italian Pietro
Bernini.
Datare: primul sfert al
sec. II d.Hr.
Tipologie: Barbar - Dac.
 Statuie
colosala de Barbar (Dac), Muzeul Luvru, Paris, inv. MA 1381
Locul descoperirii:
necunoscut; înainte de anul 1556 statuia se găsea în Palatul Savelli. În
sec. XVIII sculptura este menţionată ca făcând parte din coleciţile
Vilei Borghese de la Roma. Din anul 1808 (sau 1810), ea face parte din
coleciţile Muzeului Luvru, din Paris.
Material: corpul din
porfir roşu antic capul şi mâinile din marmură albă.
Dimensiuni: înălimea 2,39
- 2,40m.
Starea de conservare:
statuia a fost refăcută în anul 1616 de sculptorul italian Pietro
Bernini.
Datare: primul sfert al
sec. II d.Hr.
Tipologie: Barbar - Dac.
Rusia
 Bust
de Dac (Pileatus), nr.inv. A 247
Locul descoperirii: a fost
descoperit către anul 1855, în fundaţiile care ating Forul lui Traian.
Mai întai a făcut parte pentru o scurtă perioadă din colecţia Campana de
la Roma, pe urmă el a fost achiziţionat în anul 1861 de Imperiul Ţarist,
din voinţa lui Alexandru II, şi se află astăzi păstrat în Muzeul Ermitaj
din Petrograd (nr.inv. A 247, fost nr.51).
Material: marmură.
Dimensiuni: înălţimea
totală a sculpturii (fără piciorul - suport) este de 0.94 m (bustul,
capul şi pileusul), capul singur (de la barbă până în vârf)
Datare: începutul sec. II
d.Hr. Pupilele incizate în marmură, felul de a reprezenta sprâncenele
printr-o serie de linii şi meşele de păr (la niv. bărbii) separate prin
adâncituri sinuoase sunt caracteristici care trimit la perioada artei
între sfârşitul domniei lui Traian şi prima perioadă a epocii lui
Hadrian.
Tipologie:Dac
 Bust
de Dac (Pileatus), nr.inv. A 248
Locul descoperirii: a fost
descoperit către anul 1855, în fundaţiile care ating Forul lui Traian.
Prima dată a făcut parte pentru un scurt timp din colecţia Campana de la
Roma, pe urmă bustul a fost achiziţionat în anul 1861 de Imperiul
Ţarist, din voinţa lui Alexandru II, şi se află astăzi păstrat în Muzeul
Ermitaj din Petrograd (nr.inv. A 248).
Material: marmură de
Carara.
Dimensiuni: h 0,99 m ;
partea antică, capul = 0,598 m de înalt.
Starea de conservare:
numai capul este antic. Partea toracică (în gips) este modernă. Nasul,
sprâncenele, bustul sunt din gips şi au fost adăugate. O parte modernă
din barbă la nivelul bărbiei este din marmură.
Datare: începutul sec. II
d.Hr. Pupilele incizate în marmură, felul de a reprezenta sprâncenele
printr-o serie de linii şi şuviţele de păr (la bărbă) separate prin
linii sinuoase sunt anumite caracteristici care trimit la perioada artei
între sfârşitul domniei lui Traian şi prima perioadă a epocii lui
Hadrian.
Tipologie: Dac, un nobil
dac – Pileatus
Grădina Bourghense
– Roma
- Dacii au mâinile
împreunate, nu legate, aşa cum procedau romanii cu prizonierii barbari
Leonard
VELCESCU
|
