LEONTE MOLDOVAN

150  de  ani  de  la  naştere

(6.02.1865 - 19.09.1943)

După tratatul de la Adrianopol din 2/ 14 septembrie 1829, Brăila reveni, după 289 de ani de stăpânire otomană, Ţării Româneşti.

Dezvoltarea economică remarcabilă din perioada 1829-1848 a avut drept urmare o creştere considerabilă a populaţiei ei. Această populaţie în continuă creştere era alcătuită în cea mai mare parte din români alături de care s-au stabilit şi alte etnii: greci, bulgari, evrei, albanezi, armeni, ruşi lipoveni, italieni, turci şi alţii. Astfel, Brăila deveni un adevărat mozaic etnic.

S-au stabilit în oraş ţărani români veniţi din satele raialei şi alte sate ale Munteniei, din judeţele limitrofe: Râmnicu Sărat, Buzău, Ialomiţa şi alte judeţe. Lor li s-au adăugat românii din Transilvania, în special din Braşov, Săcele şi Făgăraş, o parte negustori, o parte mocani veniţi cu oile. Din rândurile acestor transilvăneni, mocani şi negustori, s-au ridicat, în timp, familii ca Perlea, Grozea, Panţu, Sassu, Eremie, Grosu, Moldovanu care au jucat un rol important în viaţa economică, politică şi culturală a Brăilei şi a ţării.

O mare parte dintre profesorii Liceului Real din Brăila erau ardeleni. Printre ei se numără Ion N. Anuşca, I. C.Tacit, Corneliu N. Guşăilă, Ioan Pipoş şi Leonte Moldovan ( profesor de istorie la acest liceu în perioada 1889- 1903) .Acesta din urmă adusese din Ardeal iubirea de ţară şi de neam, iubire care l-a situat în fruntea tuturor manifestărilor naţionale.

S-a remarcat în şedinţele parlamentului. Astfel în şedinţa din 2 aprilie 1913, a cerut modificarea legii de organizare militară, în 19 aprilie 1914 a solicitat modificarea legii agrare şi a constituţiei. A acţional pentru făurirea României Mari.

În perioada 1927-1928 a fost primar. A contribuit efectiv la lucrările de canalizare a oraşului, iluminatul electric, inclusiv a portului.

În perioada 1934-1938 a fost preşedintele Senatului României.

Aceşti profesori ardeleni au o contribuţie remarcabilă la dezvoltarea învăţământului, la înfiinţarea şi consolidarea societăţilor culturale şi, îndeosebi, a secţiilor locale ale Ligii Culturale şi ale societăţii Transilvania, a muzeelor şi bibliotecilor; au sprijinit ziarele şi revistele locale. Prin activitatea şi entuziasmul lor au întreţinut marea flacără a dragostei pentru Transilvania.

Leonte Moldovan era fiu de ţărani ardeleni din Şinca Veche, ţinutul Făgăraşului, numit şi Ţara Oltului. S-a născut la 6/ 15 februarie 1865 ca cel dintâi copil al lui Gheorghe Moldovan, cunoscut în sat sub numele de Ghiţă al lui Părău şi al Rafirei, născută Boieru. A urmat şcoala primară la Şinca Veche, după care este înscris la, 1 septembrie 1876, la Gimnaziul Românesc din Braşov, azi Liceul Andrei Şaguna. Absolvă liceul în 1885 cu calificativul Foarte bine şi se înscrie la Seminarul Teologic din Blaj, unde rămâne doar trei luni. Trece Carpaţii şi-l găsim pentru o vreme pedagog la un pension din Craiova.

De aici se îndreaptă spre Bucureşti, unde se înscrie la Universitate şi urmează cursurile Facultăţii de Litere şi Filisofie. Îşi susţine licenţa cu teza Teoria inducţiunii logice. În 1889 soseşte la Brăila ca profesor de istorie pentru cursul superior la Liceul Real. Avea 25 de ani şi aducea cu el un titlu de profesor şi un suflet de patriot.

La catedră s-a manifestat ca un profesor competent şi pasionat, inspirând elevilor dragostea de neam şi dorinţa de a studia mai mult. El a transformat catedra într-o adevărată tribună.

Remarcabilă este activitatea sa în afara şcolii. Datorită lui, între anii 1893-1895, apare la Brăila ziarul Lupta Naţională. Se dovedeşte a fi şi un ziarist talentat, convingător şi mobilizator. În articolele sale prezenta suferinţele românilor din Austro-Ungaria şi susţinea mişcarea memorandistă. A fost sufletul acelor mari adunări de protest şi de solidaritate cu memorandiştii.

În 1892 se înfiinţează la Brăila secţiunea Ligii Culturale, care se va afirma ca una din cele mai active secţii din ţară, înregistrând la începutul lui decembrie 1893 un număr de 320 de membri.

Leonte Moldovan a fost vicepreşedinte al acestei secţiuni şi, mulţi ani, secretarul  ei. A organizat o multitudine de activităţi care au avut drept obiectiv dezvoltarea conştiinţei naţionale. A fost un agitator neobişnuit care însufleţea pe români.

În 1895 profesorul Leonte Moldovan dobândeşte cetăţenia română şi devine fiu al Brăilei.

În perioada 1897-1898 urmează dreptul şi-şi susţine licenţa cu teza Despre probe. Demisionează din învăţământ în 1903 şi devine avocat în Baroul din Brăila, fiind ales de două ori decan al Baroului.

A publicat în paginile ziarului Neamul Românesc în anii 1906-1907, articole în care pleda pentru soluţionarea în favoarea ţăranilor a problemei agrare şi a învoielilor agricole.

Editează ziarul Orientarea în 1904 în colaborare cu Gr. Petrescu şi devine director al ziarului Voinţa.

Liberal doctrinar, Leonte Moldovan a devenit unul dintre fruntaşii organizaţiei liberale din Brăila şi al P.N.L. din ţară.

În 1907 va fi ales primar al Brăilei.

Din 1912 îi va reprezenta pe liberalii brăileni în Parlamentul României timp de peste două decenii. A reprezentat Colegiul al II-lea în Senat. A fost senator, deputat, senator de drept şi preşedintele Senatului în perioada 1934-1935. În Parlament a pledat pentru exproprierea moşiilor, împroprietărirea ţăranilor şi modificarea sistemului electoral.

În anii neutralităţii a militat activ pentru intrarea României în război de partea Antantei în vederea realizării idealului naţional.

Pe când guvernul liberal a adoptat o politică de expectativă, de neutralitate, Leonte Moldovan nu a pregetat să organizeze la Brăila, în ziua de 19 august 1914, prima întrunire politică în vederea intrării în război, , când a spus în cuvântarea sa : cu Austria ba, în Austria da, iar în Cameră, la 11/23 decembrie 1915, a ţinut un vibrant şi documentat discurs pentru intrarea în acţiune, alături de puterile aliate:

Austro-Ungaria i-a recrutat pe români în masă mai mare decât pe ceilalţi şi i-a dus în război anume ca să-i prăpădească. Regimentul 50 din Alba-Iulia, recrutat din moţi, a fost neîncetat primenit timp de opt luni şi, în luna aprilie 1915, mai erau câteva mii care erau în instrucţie. Regimentele 23 şi 24 care formau o brigadă au fost veşnic înainte şi chiar ungurii le-au dat numele de brigada „Vorwärts”- adică «înainte». Regimentul 24 era recrutat din Ţara Făgăraşului, din oameni din aceia care odinioară au format regimentul al doilea de graniţă care a luptat şi contra lui Napoleon. Această brigadă a fost dusă tot înainte, încât a desfiinţat-o şi Regimentul  23, care până în iulie se refăcuse de cincisprezece ori, nu a mai fost posibil să fie refăcut.

Leonte Moldovan interpela Parlamentul cu  „dar morţii aceştia nu au dreptul să ţipe? Ei pentru cine au murit? Ei au fost totdeauna cu ochii către Bucureşti, pentru că noi nu-i lăsam în pace şi veşnic le-am deschis perspectiva unirii.[…] Românii care au murit în Galiţia şi Polonia au murit fără nici o speranţă. Şi s-au prăpădit peste trei sute de mii de voinici.[…]…iată ce s-a întâmplat din cauză că guvernul n-a  făptuit. A prăpădit neamul românesc de dincolo.[…]Dar, domnilor, pe cei cari nu au putut să-i recruteze ca combatanţi, i-au dus în tranşee. S-au făcut tranşee în Banat şi Ardeal, la Temiş, în dreptul Predealului, la Bran, în dreptul Rucărului şi la Petroşani; în dreptul Turnului Roşu. Ştiţi dumneavoastră cine a lucrat toate aceste tranşee? Bătrânii noştri, femeile şi fetele noastre.[…]

Nu uitaţi, domnilor, că ne găsim într-o Constituantă, că ne-am ales aici în vederea reformelor, a reformelor celor mari electorale, agrare.[…]

Ei, domnilor, dacă vreţi să faceţi reforme în stil mare şi profund, nu aveţi posibilitatea în ţara aceasta decât alipindu-vă Ardealul.”

Despre acest entuziast şi memorabil discurs, Nicolae Iorga a spus:

„Discursul lui Leonte Moldovan, glasul acestui fiu al Ardealului, sincer, aspru, crud, neîndurat m-a mişcat adânc ca şi pe toţi care au fost aici. Pentru întâia oară a vorbit în Cameră, nu o intenţie, nu o pornire, nu o pasiune, ci a vorbit adânc şi sincer durerea.”

La Iaşi, unde se refugiase Parlamentul, în discuţia reformei constituţionale, Leonte Moldovan ţine discursuri şi depune toată stăruinţa pentru a se înfăptui această reformă.

Când soldaţii noştri luptau eroic la Mărăşti, Mărăşeşti şi Oituz, Leonte Moldovan a organizat, din însărcinarea lui Alexandru Constantinescu, pe atunci ministru de interne, cinci colonii de ardeleni în Rusia, ce se găseau refugiaţi în Moldova. În mai multe rânduri s-a deplasat la aceste colonii, ducând mălai, făină, mazăre, pături, pentru că de la autorităţile ruseşti nu se putea aştepta la nici un ajutor.

A avut bucuria să trăiască şi să vadă înfăptuită Marea Unire, realizarea marilor reforme electorală şi agrară şi procesul de desăvârşire a Marii Uniri, dar a trăit şi durerea sfâşierii României Mari în 1940 şi marile pierderi pe frontul de est ale armatei române şi suferinţele populaţiei civile (mii de văduve şi de orfani). Din nou a curs sânge românesc pentru întregirea hotarelor sfâşiate şi multe, multe lacrimi.

Se va stinge la 19 septembrie 1943 la Şinca Veche, în Ţara Făgăraşului.

El a lăsat Brăilei prin testament bogata şi valoroasa sa bibliotecă, însumând 1725 de volume care vor îmbogăţi patrimoniul  Bibliotecii Comunale. Pe strada Ana Aslan este situată casa sa construită în 1912, casă de patrimoniu cultural, un adevărat monument istoric care, în viitor, ar trebui transformată în casă muzeu pentru ca brăilenii, şi nu numai ei, să cunoască această personalitate de excepţie de la sfârşitul secolului al XIX-lea  şi începutul sec. al XX-lea.

Mă întreb câţi brăileni, câţi români ştiu cine a fost profesorul, avocatul, ziaristul, conferenţiarul, senatorul, deputatul, primarul Brăilei, senatorul de drept şi preşedintele Senatului României în anii 1934-1935, Leonte Moldovan? Cu siguranţă foarte puţini.

Rândurile de mai sus sunt un omagiu la 150 de ani de la naşterea sa.

                        Prof. Paula OLŞANSCHI - Brăila

BIBLIOGRAFIE

Giurescu C., Constantin, Istoricul oraşului Brăila din cele mai vechi timpuri până astăzi, Editura Ştiinţiifcă, Bucureşti, 1968, pp.157-165

Vasilescu A., Nae, Leonte Moldovan, Discursuri parlamentare, Vol. I, Tipografia Slova, Brăila, 1936

Buculei, Toader, Leonte Moldovan- înflăcărat luptător pentru realizarea idealului naţional, în Analele Brăilei, Seria Nouă, nr. 10, 2010

Buculei, Toader, Istoria Modernă a oraşului Brăila, Editura Centrul de Creaţie, Brăila 2008

Netea, Vasile, Marinescu C. Gh., Liga  Culturală şi unirea Transilvaniei cu România, Editura Junimea,Iaşi, 1978

Netea, Vasile, Spre unitatea statală a poporului român, Editura Ştiinţiifcă şi Enciclopedică, Bucureşti, 1979