Tăbliţele de la Sinaia şi moştenirea genetică a românilor

Abstract: In the decrepitating of content of Sinaia plates and to find the meaning of some world resulted after initial separation in the world of the text, was used dictionaries of different languages. Surprisingly, the words from text content of the plates are found in the dictionaries of some European languages, but also in the dictionaries of some ancient languages from Meade Est. The geographical spread of geto-dacian words is in well correlation with the spread of main Haplogroups (I, J, R1a, R1b) which belong to the genetically heritage of the romanian.

Pentru descifrarea textelor din tabliţele de la Sinaia şi a găsi înţelesul unor cuvinte rezultate după despărţirea prealabilă a textului au fost utilizate dicţionare disponibile ale diferitelor limbi. In mod surprinzător, cuvintele din conţinutul tabliţelor se regăsesc în dicţionare răspândite pe tot spaţiul european dar şi în dicţionare ale unor limbi vechi din Orientul Mijlociu. Răspândirea geografică a cuvintelor geto-dacice este în concordanţă bună cu răspândirea haplogrupurilor de bază (I, J, R1a, R1b) care fac parte din moştenirea genetică a românilor.

Pentru exemplificare, sunt date mai jos, una dintre ultimile plăci descifrate (fig. 1), şi o plăcuţă descifrată printere primele (fig. 2). Deşi tăbliţa prezentată în figura 1 este clară, cu literele bine conturate, totuşi, conţinutul acesteia a fost greu de clarificat, datorită informaţiilor neaşteptate pe care le conţine. Conţinând numele lui Dromihete şi Lisimah, era de aşteptat să se refere la războiul dintre cei doi, totuşi, conţinutul acesteia este de altă natură.

Fig.1.  Plăcuţa 26, Dromihete, Lisimah şi galii.

Conţinutul tăbliţei transcris cu ajutorul alfabetului latin şi traducerea textului rezultat este dat mai jos:

DROYOMIKTO  TIE  BYSO GhETO TORSOS APO SONTO LISIMAXO BREBY RO KOPONO ELIH LAKIMA EIDE U NYO GiIU UTLA EO UGhE ROPO UTKE A NOISYMO ROPTO EAOI NOBO SYREI GAL TO A GeEO REPO BISA.

Dromihete cu ai lui din râpă geţi de la cotul apei, la ai lui Lisimah preoţi (devotaţii) lui Ro de la templul Elih norocos ajutor (au dat), când o femeie de-a lor, care-şi mulgea al ei uger, a strigat pe drumul (cărarea) peste zgomotosul ropot al apei (despre) noul atac al galilor spre oamenii din a râpei adânc.

După cum se poate constata, Dromihete a venit în ajutorul preoţilor de la templul Elih, care în alte plăci este numit Elia Carseoi, după ce o femeie care se ocupa cu mulsul unei vaci sau oi din curtea sa, a strigat peste vuietul apei, spre malul de jos, despre atacul galilor asupra templului din apropiere. Elia Carseoi sau Ghelioa Carseoi corespunde Hârşovei de astăzi, şi are ca semnificaţie locul (vadul) de trecere spre Gelio; Gelio fiind capitala lui Dromihete, cunoscută din surse greceşti cu numele de Helis.      

Se dă mai jos semnificaţia cuvintelor, cu indicaţii privind limba în care se mai întâlnesc astăzi aceste cuvinte, acolo unde a fost posibil:

DROYOMIKTO - Dromihete ; TIE  BYSO - a lui adanc ; GhETO -  al geţilor;  TORSOS - cot ; APO- al apei - ROMANA; SONTO - au ; LISIMAXO- Lisimah ; BREBY RO -  preoţilor lui Ro ; KOPONO - templu ;  ELIH - Helis;  LAKIMA – norocos - ENGLEZA; EIDE - ajutor – FRANCEZA; U NYO - a lor;  GiIU - femeie ;  UTLA- mulgea; EO - al ei;  UGhE- uger; ROPO - a strigat  -  SUEDEZA; UTKE - carare-UCRAINEANA, POLONEZA; A NOISYMO - zgomotos – ENGLEZA;  ROPTO - ropot - ROMANA (SUEDEZA);  EAOI -  apei ;   NOBO - nou – ROMANA, POLONEZA;  SYREI - atac - FRANCEZA (a face ceva prin forţă);  GAL - gali -FRANCEZ  (termen general); TO A - spre ;   GeEO-oameni ;  REPO - râpă – ROMANA; BISA. - abis – ROMANA.

Este remarcabilă expresia LAKIMA EIDE  care înseamnă “norocos ajutor”, cu asemănare din limbile engleză şi franceză. De asemenea, cuvântul ROPO- a striga se regăseşte numai în limba suedeză, deşi există şi în limba română cuvinte asemănătoare “a tropăi”, şi “ropot”. De asemenea, este remarcabilă prezenţa galilor în zona Hârşovei în timpul lui Dromihete. Aceşti gali, ocupau zone de la sudul Dunării, Panonia, Nordul Italiei, Franţa şi Spania de astăzi. Nu există motive de a nu crede că ei erau purtătorii haplogrupului R1b care este dominant în partea de vest a Europei. Deşi ei sunt descrişi ca fiind duşmani ai geţilor, iar Burebista în alianţă cu sarmaţii au dus razboaie nimicitoare împotriva lor, nu se poate exclude ca, în urma modificării imprejurărilor istorice, mai ales în urma expansiunii romanilor în zona Balcanică şi Carpato-Dunareană, să se fi ajuns la o covieţuire a acestor gali cu geto-dacii, fapt care ar fi dus la caracterul latin al limbii române. Este posibil ca, ceea ce unii istorici consideră că ar fi fost aşa zisa limbă latină prisca, să fie, de fapt, limba vechilor gali.

Fig.2. Tăbliţa 117, luarea în stăpânire a Moleo-Davei de către falangele lui Burebista.

Conţinutul tăbliţei din figura 2, este dat mai jos împreună cu textul descifrat:

SAR  GETO  MOLE  DAVIO  SAKO  TO.

O BADA BASOTIDO BISCA SEITO NA GO ETLO DYO FALANGEO CEO SAPTAYO  SNECIO.  DAVIKO KOTOPOLO CENYO.

DO GEO HABEN CASA TO ZOY  A  RAMIKO, ZAMOLXIOY, KO PODYHE JEOY OVOY OH APOS  SYE  APOLO  SOY.

Tara geţilor Mole Davio a luat-o în stapânire.

Văzând preotul altarului  care era pe scaunul (la postul) său acele divine falange a fugit pe furiş. Al cetăţii mare preot (De)Ceneu.

Apoi, oamenii (pământenii) au pus pe domnul ramicilor, pe Zamolxis, cu ultima suflare  a unei  oi vii de la apa sfântă, Apolo  să fie (să-l reprezinte).

Semnificaţia cuvintelor  şi limba în care sunt întâlnite astăzi, este dată mai jos:

SAR - ţara ; GETO - geţilor ;  MOLE - soţie – ITALIANA;  DAVIO - aşezare, localitate;  SAKO  TO -  a pune în sac - ROMANA, ENGLEZA; O BADA  - a vedea - ROMANA, RUSA;  BASOTIDO - slujitor ;  BISCA- altar – ROMANA (biserică); SEITO - aşezat ;

NA GO - pe al lui ; ETLO - scaun ; DYO – divin;  FALANGEO – falange-MACEDONIA; CEO – acelea- ROMANA; SAPTAYO - a fugit – SANSCRITA; SNECIO- pe furiş – ENGLEZA; DAVIKO  - al cetăţii ; KOTOPOLO  - mare preot ; CENYO - (De)Ceneu; DO - apoi ; GEO – oamenii;   HABEN  - au (Verb auxiliar) – GERMANA; CASA TO - în casa  - ROMANA;  ZOY- zeul; A RAMIKO – (a) ramicilor;  ZAMOLXIOY - pe Zamolxis; KO – cu - ROMANA; PODYHE - ultima suflare - ROMANA, UCRAINEANA; JEOY -viu, vie – ROMANA, UCRAINEANA; OVOY – oaie - ROMANA, UCRAINEANA;  OH - de la;  APOS  - apa – ROMANA;  SYE - sfântă  -  (NUME DE FAMILIE IN ROMANIA);  APOLO - Apolo - (CA IN GREACA);  SOY - să fie – SPANIOLA.

Deşi în acest text se regăseşte şi un cuvânt din limba sanscrită (SAPTAYO- a fugi), totuşi, în celelalte tăbliţe nu au fost găsite cuvinte din sanscrită, astfel încât nu există o legătură importantă între sanscrită şi limba geto-dacă. Dacă se reprezintă pe harta Europei locurile în care au fost găsite cuvinte doar din aceste două tăbliţe, constatăm că acestea acoperă, practic, întregul continent (figura 3).

Fig.3. Răspândirea cuvintelor din tăbliţele 26 şi 117 în zona Europei.

      Pe harta din figura 3, este marcat şi Orientul Mijlociu, deoarece în celelalte tăbliţe au fost găsite şi cuvinte din limba avestică-iraniana veche, care, în cele două tăbliţe luate ca exemplu, nu apar.

      Această răspândire a cuvintelor din limba tăbliţelor de la Sinaia este în concordanţă cu moştenirea genetică a românilor. Astfel, haplogrupul I care are o pondere de cca. 25 % este de origine proto-europeană, haplogrupul J care are o pondere de cca 26 % provine din Orientgul Mijlociu,  haplogrupul R1a are o pondere de cca. 22% şi corespunde populaţiei sarmatice din răsărit, iar haplogrupul R1b cu o pondere de cca. 20% corespunde populaţiei din vestul Europei dominat, foarte probabil, de gali.  Nu se poate pune în evidenţă un haplogrup care să fie specific latinilor. De asemena, există diferenţe mari în ceea ce priveste componenţa haplogrupurilor  la romani si  italieni.

 Fig. 4. Răspândirea Y haplogrupurilor  I, J, R1a şi R1b în zona Europei.

Concluzii: O mare parte a cuvintelor din conţinutul tabliţelor se regăseşte în dicţionare ale unor limbi europene contemporane, în dicţionare ale unor minorităţi naţionale, dar şi în dicţionare ale unor limbi vechi din Orientul Mijlociu. Răspândirea geografică a cuvintelor geto-dacice din tăbliţele de la Sinaia este în concordanţă bună cu răspândirea haplogrupurilor de bază (I, J, R1a, R1b) care fac parte din moştenirea genetică a românilor.

Prof.univ.dr.ing.   

Viorel UNGUREANU

Bibliografie:

1. Romalo, Dan, Cronică getă apocrifă pe plăci de plumb?, Rditura Alcor Edimpex,

    Bucureşti,  2005.

2. Ungureanu, Viorel, Moştenirea geto-dacă a limbii române, Al-VII-lea Simpozion

    Internaţional CUCUTENI-5000., Chişinău, 2012.

3. www.dacia.org;  www.dacii.ro.