AUREL SÎNTIMBREAN

Aurel Sîntimbrean s-a născut în ziua de 3 ianuarie 1931, în satul Sântimbru, judeţul Alba. Părinţii, Aurel (1903-1987) şi Elena (1910-1988), au fost ţărani harnici, cinstiţi, creştini şi iubitori de frumos.

A urmat şcoala primară în satul natal, între anii 1938-1942. În toamna anului 1942, a susţinut examenul de admitere la Liceul „Mihai Viteazul” din Alba Iulia, pe care l-a absolvit în anul 1950. Tot prin concurs, în toamna anului 1950, a fost admis la Facultatea de Geologie-Geografie a Universităţii „Victor Babeş” din Cluj. Din motive social-politice ale familiei, a întrerupt cursurile primului an universitar 1950-1951, pentru a nu fi exmatriculat. Dezamăgit şi necăjit s-a întors în mijlocul familiei la Sântimbru. Nu după mult timp, s-a angajat pedagog la ªcoala profesională din Cugir şi apoi la un laborator de geotehnică pe un şantier de construcţii, până în luna septembrie a anului 1951.

S-a reînscris la Facultate în anul şcolar 1951-1952. A terminat studiile universitare în anul 1955, devenind diplomat universitar în specialitatea Geologie-Geografie. În acest an s-a înfiinţat pentru prima dată o Comisie guvernamentală cu sediul în Bucureşti, care a repartizat în câmpul muncii toţi absolvenţii cu studii universitare din ţară. Fiind lipsă de geologi în industria minieră, alături de alţi colegi, a ales munca de geolog în zona Munţilor Apuseni şi Baia Mare, primind repartiţie la Trustul Minier Brad.

ªi-a început activitatea la Întreprinderea minieră Bucium Izbita, unde se executau lucrări de prospecţiune, explorare şi exploatare pentru minereuri cuprifere. După anul 1958, a fost transferat la Exploatarea minieră Roşia Montană, unde se executau lucrări de explorare şi exploatare a minereurilor auro-argentifere. Aici a ocupat funcţii de şef birou geologic, şef serviciu geologic, iar din 1965 şi până în 1987 funcţia de inginer şef. Din 1987 a lucrat ca inspector general la Inspectoratul Geologic Minier Deva, secţia Alba Iulia, urmărind activitatea de extracţie a substanţelor minerale utile din judeţul Alba.

După o activitate de 36 de ani în industria minieră din Munţii Apuseni, în anul 1990 s-a pensionat şi s-a retras în localitatea natală, Sântimbru.

Munca de geolog a făcut-o cu pasiune, ceea ce l-a obligat să-şi însuşească cunoştiinţe temeinice economice, miniere, de preparare a minereurilor, materializate în rezultate economice şi publicarea de cărţi, studii şi cercetări, diferite articole, inovaţii şi invenţii. În paralel a îndrăgit istoria, în special arheologia montanistică.

Revoluţia din decembrie 1989 l-a găsit la Sântimbru. Adunarea cetăţenilor din 24 decembrie 1989, din cele cinci sate ale comunei, a hotărât alegerea lui Aurel Sîntimbrean în funcţia de preşedinte a Frontului Salvării Naţionale şi în continuare preşedinte al Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională Sântimbru. Începând cu anul 1992 şi până în anul 2008, a fost consilier în Consiliul local Sântimbru.

Ca fiu al satului Sântimbru, s-a implicat în viaţa social-economică şi culturală a comunei, participând alături de conducerea administrativă la introducerea gazului metan, a apei potabile, canalizarea şi tratarea apelor reziduale, organizarea de serbări cultural-istorice: „Întâlnire cu fiii satului Sântimbru” în anul 1995, „Omagiu satului şi oamenilor săi-760 de ani de atestare documentară a Sântimbrului”, „Totoi, 770 de ani de atestare documentară”, în 16 decembrie 2007 şi „Galtiu, 675 de ani de atestare documentară”, „260 de ani de la prima menţiune a bisericii din Sântimbru”, „135 de ani de la prima menţiune a şcolii din Sântimbru”, „90 de ani de la marea Unire de la Alba Iulia”, în 11 mai 2008.

Împreună cu Primăria Sântimbru a iniţiat şi realizat serbările cultural-istorice, cu care prilej, în anul 1998, a fost ridicat bustul lui Ioan de Hunedoara în curtea ªcolii Generale, care a primit numele acestuia. În anii 1999-2000 au fost înălţate şi sfinţite câte o troiţă din lemn, în amintirea eroilor căzuţi la datorie pentru patrie în cele două Războaie Mondiale, în satele Galtiu, Coşlariu, Totoi şi Dumitra. La Galtiu, în 29 noiembrie 2003, a fost dezvelit bustul lui Samoilă Mârza, fotograful Unirii de la 1 Decembrie 1918 de la Alba Iulia, iar în 2005, în cimitirul simbolic al eroilor din cel de-al doilea Război Mondial din judeţul Alba de la Sântimbru, s-a inaugurat un monument închinat martirilor Revoluţiei române din Transilvania de la 1848-1849, din satele Sântimbru, Galtiu şi Coşlariu.

În cadrul Exploatării miniere Roşia Montană, jud.Alba, pe lângă funcţia de inginer şef, Aurel Sîntimbrean a ocupat şi funcţia de preşedinte al Comisiei de inovaţii şi invenţii. Împreună cu personalul unităţii s-a preocupat de îmbunătăţirea tehnologiilor de lucru, reducerea efortului fizic, creşterea productivităţii muncii, îmbunătăţirea condiţiilor de muncă şi viaţă ale minerilor. În urma activităţii depuse a realizat şi brevetat o invenţie şi o inovaţie.

Oficiul de stat pentru invenţii şi mărci Bucureşti, în data de 23.03.1978, a acordat Certificatul de Inventator nr. 68561 autorilor: geolog Aurel Sîntimbrean, geolog ªtefan Palffi, geolog Teodor Hutini, Otto Syekely, Lucian Pripon, Mihai Ianev, Remus Jurj din Roşia Montană, pentru invenţia cu titlul: „Dispozitiv de recoltat probe geologice”.

Dispozitivul de recoltat probe a asigurat mecanizarea lucrărilor de probare geologică care anterior se făcea manual, sporind productivitatea fizică şi reducând efortul fizic la colectarea probelor geologice. Prin aceste metode de probare s-au recoltat din zăcământ sute de mii de probe care au fost analizate în principal pentru Au şi Ag şi numai parţial pentru S, Pb, Zn, metale rare şi disperse, greutate volumetrică.

Acest ansamblu de lucrări, completat cu planuri geologice şi topografice de mare detaliu, au contribuit la cunoaşterea din punct de vedere cantitativ şi calitativ a zăcământului, favorizând dezvoltarea mineritului din Roşia Montană.

În această perioadă, împreună cu colectivul de geologi şi topografi, Aurel Sîntimbrean a realizat Harta geologico-minieră a zăcământului Roşia Montană, scara 1:2000, adusă la zi, precum şi planuri orizontale şi verticale de mare detaliu, pentru fiecare nivel de cercetare şi exploatare ale minei Roşia Montană. Aceasă hartă completată an de an, până la închiderea minei în anul 2006, constituie unul din cele mai valoroase documente geologice şi topografice a zăcământului Roşia Montană.

Începând cu anul 1970 a fost pus în exploatare prin lucrări miniere de suprafaţă, Muntele Cetate din Roşia Montană. Programul prevedea realizarea unei producţii medii zilnice de 2000 tone minereu aurifer. Pentru realizarea acestei cantităţi se impunea schimbarea tehnologiei de lucru cu găuri de mină executate cu perforatorul. În urma lucrărilor de cercetare şi experimentare a fost brevetată inovaţia: „Împuşcări masive în Cetate, Roşia Montană” de colectivul format din geolog Aurel Sîntimbrean, ing. Ioan Iancu, ş.a. Cu această tehnologie se derocau zeci de mii de tone de minereu, la un preţ de cost scăzut.

Familia Aurel Sîntimbrean Elena (soþie), Elena –Nica, Aurel (copii), Aurel (soþul)
Aurel A. Sîntimbrean, cu fiica Aura, 1976

Antonia Rodica Sîntimbrean, cu fiica Aura, 1976

Copiii: Mircea Radu (dreapta) ºi Ovidiu Doru Sîntimbrean în þinutã de mineri, 1965

Mare pasionat de istorie, Aurel Sîntimbrean şi-a petrecut mult timp cautând şi studiind vestigii ale trecutului, foarte numeroase în zona Roşia Montană, localitatea cu existenţă milenară, una dintre cele mai vechi localităţi cu tradiţie în exploatarea metalelor preţioase din Europa.

După mulţi ani de investigaţii, studii, cercetări şi strângerea multor piese privind trecutul istoric al căutătorilor de aur, a realizat Muzeul Mineritului din Roşia Montană. La realizarea lui a fost sprijinit de cei mai apropiaţi colaboratori, geologi, mineri, preparatori, salariaţi ai exploatării, de locuitorii din zonă şi de specialiştii Muzeului Naţional al Unirii din Alba Iulia, în frunte cu directorul muzeului, prof.dr. Gheorghe Anghel. Ideea realizării unui muzeu la Roşia Montană a fost lansată într-un studiu în anul 1933. Această idee a fost reluată după anul 1970, odată cu exploatarea Muntelui Cetate care adăpostea cele mai valoroase lucrări miniere daco-romane de la noi din ţară. Iniţiativa a avut un ecou deosebit în mijlocul locuitorilor din Roşia Montană şi localităţile învecinate. Orice piesă deţinută sau descoperită i se aducea cu mare bucurie lui Aurel Sîntimbrean, care a ajuns să fiu cunoscut şi cu apelativul „omul cu vechituri”. Aşa au fost recuperate şi salvate lucrări miniere, obiecte şi piese, cu valoare de patrimoniu, importante pentru istoria noastră naţională.

Muzeul Mineritului din Roşia Montană a fost inaugurat la 23-24 octombrie 1981 cu prilejul aniversării a 1850 de ani de atestare documentară a localităţii şi mineritului, când a avut loc o sesiune de comunicări ştiinţifice cu participarea unor istorici şi oameni de cultură prestigioşi din Alba Iulia şi Cluj-Napoca, printre care, academician ªtefan Pascu, prof.univ. Hadrian Daicoviciu şi alţii.

Complexul muzeistic cuprinde: expoziţia tehnică în aer liber, lapidarul, lucrările miniere romane din Orlea şi expoziţia pavilionară. Muzeul a fost şi este vizitat şi apreciat de numeroşi vizitatori şi personalităţi din ţară şi străinătate.

Pe lângă geologie şi istorie, timpul liber şi l-a dedicat unei alte pasiuni: scrisul. Aceasta s-a materializat prin cărţi, articole, studii.

A publicat 13 cărţi legate de mineritul din zona Roşia Montană şi de localitatea natală Sântimbru:

- Bazil Roman, Aurel Sîntimbrean, Volker Wollmannn – Aurarii din Munţii Apuseni, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1982.

- Aurel Sîntimbrean – Muzeul Mineritului din Roşia Montană, Ed. Sport-Turism, Bucureşti, 1989

- Aurel Sîntimbrean, Virginia Corb, Cornelia Hălălai – Sântimbru, schiţă monografică, Alba Print SRL, Petreşti, 1995

- Aurel Sîntimbrean – Serbarea cultural-naţională „Întâlnire cu fiii satului”, Sântimbru-Alba, 23-24 septembrie 1995, S.C. Altip S.A., Alba Iulia, 1997

- Aurel Sîntimbrean – Vârstele satului, Sântimbru-Alba, „760 de ani de atestare documentară, 1238-1998”, S.C. Altip S.A., Alba Iulia, 1998

- Aurel Sîntimbrean, Horea Bedelean - Roşia Montană-Alburnus maior, Cetatea de scaun a aurului românesc, Ed. Altip, Alba Iulia, Ediţia I-a, 2002; Ediţia II-a, 2004.

- Aurel Sîntimbrean şi colaboratorii -  Samoilă Mârza (1886-1967), fotograful Unirii Transilvaniei cu România, 1 Decembrie 1918, Alba Iulia, Ed. Altip, Alba Iulia, 2003

- Aurel Sîntimbrean, Florin Croitoru -  Biserica şi şcoala în viaţa satului Sântimbru-Alba, Ed. Altip, Alba Iulia, 2005

- Aurel Sîntimbrean, Horea Bedelean, Aura Bedelean - Aurul şi argintul Roşiei Montane, Ed. Altip, Alba Iulia, Ediţia I-a, 2006; Ediţia II-a, 2009; Ediţia III-a, Ed. Alexandria, Suceava, 2013.

- Aurel Sîntimbrean, Horea Bedelean, Aura Bedelean - Bazil Roman, fotograful aurarilor din Ţara Moţilor-Munţii Apuseni, Ed. Altip, Alba Iulia, 2008

- Aurel Sîntimbrean, Horea Bedelean, Aura Bedelean – Monografia comunei Sântimbru, Ed. Altip, Alba Iulia, 2013

- Aurel Sîntimbrean, Horea Bedelean, Aura Bedelean, Lucian Muntean – Samoilă Mârza, 1886-1967, fotograful Unirii Transilvaniei cu România, 1 Decembrie 1918, Alba Iulia, Ediţia II-a, Ed. Alexandria, Suceava, 2016.

- Bazil Roman, Aurel Sîntimbrean, Volker Wollmannn – Aurarii din Munţii Apuseni, Ediţia a II-a, revizuită, Ed. Casa Cărţii de ªtiinţă, Cluj-Napoca, 2017

Cărţile scrise despre Sântimbru au fost lansate în cadrul serbărilor cultural-istorice ce au avut loc începând cu anul 1995, iar cele despre minerit în cadrul unor manifestări ce au avut la Roşia Montană, Cluj-Napoca, Turda, Bucium, Aiud, Alba Iulia.

 În paralel cu obligaţiile de serviciu şi după aceea la pensie, Aurel Sîntimbrean a realizat studii tehnico-economice, comunicări ştiinţifice, diverse cercetări şi articole, cu caracter geologic, minier şi istoric. Dintre acestea se pot aminti:

- Studii tehnico-economice de dezvoltare a Exploatării miniere Roşia Montană pe perioada 1970-1985.

- Aurel Sîntimbrean, Perspectivele Exploatării Miniere Roşia Montană, Revista Minelor, nr.1/1972.

- Ioan Mârza, Aurel Sîntimbrean, Adrian Moţiu, ªtefan Palfi, Lucreţia Mârza, Cecilia Ciura, Pegmatitele cu molibdenit de la Vinţa (Munţii Apuseni), vol.XXIII, p.317-327, Studii şi Cercetări de Geologie, Geofizică, seria Geologie, Tomul 8, 1973.

- Aurel Sîntimbrean, Volker Wollmann, Aspecte tehnice ale exploatării aurului în perioada romană la Alburnus Maior (Roşia Montană), în Apulum-Acta Musei Apulensis, XII/1974, p.240-279.

- Aurel Sîntimbrean, Volker Wollmann, Complexul muzeistic al Exploatării Miniere Roşia Montană (jud. Alba), Revista Muzeelor şi Monumentelor, nr.7/1980, p.62-68.

- Aurel Sîntimbrean, Volker Wollmann, Noi valori intrate în patrimoniul complexului muzeistic al Exploatării miniere Roşia Montană, judeţul Alba, Revista Muzeelor şi Monumentelor, nr.7/1985, p.64-75.

- Vasile Moga, Aurel Sîntimbrean, Sfincşi funerari la Alburnus Maior, Studii şi Cercetări de istorie veche şi arheologie, 2, Tomul 47, aprilie-iunie 1996, Institutul de Arheologie, Academia Română.

- Aurel Sîntimbrean, Învăţământul minier la Roşia Montană, Apulum, Acta Musei Apulensis, XXXVIII/2, 2001, p.147-154

A fost un permanent şi neobosit colaborator al revistelor „Dacoromania, Revista Fundaţiei „Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României” (Alba Iulia), Condeiul ardelean (Covasna), Valahia Dacia Nemuritoare (Bucureşti), ziarului Unirea (Alba Iulia).

Aurel Sîntimbrean şi-a desfăşurat o mare parte din viaţa şi activitatea sa în industria minieră din Munţii Metaliferi, cunoscând destul de bine resursele minerale, viaţa social-culturală a locuitorilor, istoria acestor ţinuturi, bogatele vestigii arheologice, diferite tradiţii, etc. De aceea a fost consultant ştiinţific pentru unele reportaje, filme de scurt şi lung metraj şi a fost intervievat de jurnalişti de presă, radio şi televiziune. S-a implicat activ în problema salvării Roşiei Montane, atunci când s-a încercat punerea în aplicare a proiectului de exploatare a zăcământului de către o companie canadiană. Pe toată perioada campaniei a fost solicitat şi a participat la conferinţe sau la emisiuni de la diverse televiziuni, cu intervenţii înregistrate sau transmise în direct. Peste tot a susţinut salvarea patrimoniului naţional, o Roşie Montană a viitorului, a românilor.

O activitate semnificativă a avut în cadrul Asociaţiei non-profit „Ţara Iancului-Iubirea Mea”, Deva, preşedinte fondator ing. Ioan Paul Mărginean.

Pentru munca depusă şi rezultatele obţinute, pentru implicarea în viaţa socială a fost onorat cu medalii şi diplome: Medalia Muncii, Consiliul de Stat, Decretul nr. 622/4 august 1966, Medalia a 50-a aniversare a Partidului Comunist Român, Decretul nr. 137/1971, Medalia a 25-a aniversare a proclamării Republicii, Decretul nr. 480/1972, Medalia comemorativă „A 40-a aniversare a revoluţiei de eliberare socială şi naţională, antifascistă şi antiimperialistă”, decretul prezidenţial 168/1984, Diploma de „Cetăţean de onoare” al comunei Sântimbru, acordată de Consiliul local, prin Hotărârea nr. 27 din 14 septembrie 1995, Diploma de merit” acordată cu ocazia aniversării în 2004, a 5 ani de la înfiinţarea Fundaţiei „Alba Iulia 1918 pentru unitatea şi integritatea României” şi lansarea revistei „Dacoromania”, pentru contribuţia deosebită  adusă fundaţiei şi revistei, Diplomă, acordată de I.P.S. Andrei, arhiepiscop al Arhiepiscopiei Ortodoxe Române de Alba Iulia, pentru devotament faţă de Biserică şi spiritualitatea ortodoxă, dată în reşedinţa din Alba Iulia cu nr. 72-C, anul mântuirii 2005, luna iulie, ziua 3, Ordinul Credinţă şi Unire, nr. 144/23 Decembrie 2016, pentru slujirea rodnică a Bisericii lui Hristos, în care v-aţi manifestat „credinţa lucrătoare prin iubire” (Galateni 5,6), se acordă de Arhiepiscopia Ortodoxă Română, Alba Iulia. Cu preţuire şi binecuvântare, + Irineu, Arhiepsicop al Alba Iuliei.

La 20 mai, inginerul Aurel Sîntimbrean s-a stins din viaţă şi a fost înmormântat în cimitirul comunei natale Sîntimbru.

Aducem un ultim omagiu, unui om cu inimă de aur, Aurel Sîntimbrean, intelectual de marcă, iubitor de cultură şi istorie, iniţiator şi militant patriot pentru cinstirea trecutului istoric al moţilor şi a neamului românesc.