|
Ioan Brad – promotor al
valorilor
 Mergând
în călătorii, fiecare din noi descoperă anumite momente care ascund
mici miracole. Pentru mine, călătoria Chişinău – Alba-Iulia, iniţial era
o preconizare mult dorită, fiind cadru didactic la Universitatea de Stat
din Moldova, doctor conferenţiar, având o carte de versuri apărută în
inima României „Aleile de corali” (Ed. Gens Latina, 2012). Am fost
invitată la o conferinţă dedicată lui Ioan Maiorescu, tatăl ilustrului
critic literar Titu Maiorescu.
Mi-am dorit mult să fie prezentă în
acest itinerar şi fiica mea – Argentina, care avea atunci 16 ani. Am
fost cazate chiar în cetate. Era mirific să locuim într-un spaţiu
istoric. Chişinăul a ars de 3 ori, respectiv, sunt puţine clădiri din
sec. XIX care au supravieţuit.
Lângă podul de la intrarea centrală
redactorul-şef al revistei „Gând Românesc” Virgil Şerbu Cisteianu salută
prieteneşte o persoană binevoitoare. Astfel l-am cunoscut pe dl Ioan
Brad – amabil, manierat şi sociabil. Imediat ce a aflat că suntem din
Chişinău, m-a întrebat dacă am fost la satul de baştină a lui Lucian
Blaga. Am recunoscut că nu am fost. Şi astfel, cât ai clipi din ochi,
ne-am pomenit toţi patru în maşina dumnealui şi am purces spre Lancrăm,
locul naşterii lui Lucian Blaga, unde amintirea lui este păstrată de o
serie de monumente: Casa Memorială Lucian Blaga, mormântul poetului,
statuia care-l reprezintă. Creaţia lui Lucian Blaga abundă de mister,
dar nu m-am gândit că în acest ţinut, aflat în munţi, locuiesc oameni
care păstrează legendele despre giganţii care aveau şi ei grijile,
durerile lor. Mergând, dl Ioan Brad ne-a povestit despre lacurile din
zonă şi legendele legate de acestea. Este un povestitor bun. În felul
acesta, din vremurile mitice parcurgeam şi noi cu ochii aceste spaţii de
magie.
Traseul spre Lancrăm a însemnat o
dorinţă dintr-un spaţiu unde creaţia lui Lucian Blaga a fost interzisă.
L-am descoperit abia la universitate, încântată să-i aflu conceptul
filosofic. Şi mai târziu, fiind deja conferenţiar la universitate, mă
revoltam atunci când Paleologul cel tânăr, într-o prelegere la Chişinău,
declara masteranzilor şi studenţilor că România nu a avut filosofi. Cum
să nege conceptul inedit al lui Lucian Blaga, cum să-l dispreţuieşti pe
Constantin Noica?
Aşadar, dl Ioan Brad mi-a dăruit această
impresie ontologică de a vedea paginile din „Hronicul şi cântecul
vârstelor”, de a-mi reculege gândurile la mormântul lui Lucian Blaga şi
a vedea biserica unde a slujit părintele scriitorului filosof. Îi
împărtăşeam fiicei această bucurie şi-i reciteam din Blaga.
Reveneam la Chişinău şi cu o carte
semnată de dl Ioan Brad „Cu cărţile pe faţă”, în care şi-a mărturisit
viaţa cu dureri şi bucurii, cu remuşcări şi aspiraţii.
Mai târziu am revenit la Alba-Iulia. Şi
din nou întâlnirea cu dl Ioan Brad a fost pentru mine ca un semn de
carte într-un destin literar. Ne-am văzut în perioada când venisem la
Conferinţa „Educaţia din perspectiva valorilor”, organizată de
Facultatea de Teologie, Universitatea „1 decembrie 1918". În acel an
ţineam cursul opţional despre creaţia lui Grigore Vieru. Un gând mă
domina: să văd bustul lui Grigore Vieru la Alba-Iulia. Şi cine credeţi
că a fost persoana care mi l-a arătat? Voluntarul de la Biblioteca
„Lucian Blaga” – dl Ioan Brad, care mi-a completat rafturile cu încă
două cărţi. Îi sunt foarte recunoscătoare pentru faptul că mi-a oferit
ocazia să văd bustul poetului cu care am avut bucuria discuţiei. M-am
intersectat la diferite vârste: elevă în clasa a IV-a la şcoală, fiind
însoţit de Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, apoi la Universitate, la
lansări de carte, concerte.
Prin intermediul acestor rânduri, aş
vrea să întreprindem împreună o călătorie imaginară pe străzile din
Chişinău. Oraşul, unde m-am născut şi locuiesc, are str. Alba Iulia,
aici este plasată biblioteca cu acelaşi nume, înfrăţită cu Biblioteca
Judeţeană „Lucian Blaga”. Dar una este să ştii toate acestea consemnate
pe foi, documente, şi alta e să vezi, să păşeşti în casa unde a
copilărit poetul, să discuţi cu oamenii care au făcut donaţii de carte
pentru prosperarea culturii româneşti.
Dle Ioan Brad, recunoştinţa mea este
enormă pentru că prin intermediul dvs. am avut acces de a transforma
cunoştinţele mele teoretice în ceva mai mult – amintiri, trăiri. Sunteţi
un om deosebit care ştiţi să oferiţi frumosul, să înţelegeţi că timpul
ne este dat doar pentru esenţe şi anume dvs. aţi fost acea persoană care
mi-aţi dezvăluit un traseu, dorit de mine cu adevărat. Sincer, nu mă
gândeam că poate să se realizeze aşa, cu simpleţea şi modestia unei
persoane care oferă din demnitate, istorie, glorie, fiind o parte
componentă a inimii României, care pulsează în Alba-Iulia.
Victoria Fonari,
scriitoare, doctor conferenţiar,
Universitatea de Stat din Moldova, mun. Chişinău
|
|
