România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Ioan Brad – promotor al valorilor

 

Mergând în călătorii,  fiecare din noi descoperă anumite momente care ascund mici miracole. Pentru mine, călătoria Chişinău – Alba-Iulia, iniţial era o preconizare mult dorită, fiind cadru didactic la Universitatea de Stat din Moldova, doctor conferenţiar, având o carte de versuri apărută în inima României „Aleile de corali” (Ed. Gens Latina, 2012). Am fost invitată la o conferinţă dedicată lui Ioan Maiorescu, tatăl ilustrului critic literar Titu Maiorescu.

Mi-am dorit mult să fie prezentă în acest itinerar şi fiica mea – Argentina, care avea atunci 16 ani. Am fost cazate chiar în cetate. Era mirific să locuim într-un spaţiu istoric. Chişinăul a ars de 3 ori, respectiv, sunt puţine clădiri din sec. XIX care au supravieţuit.

Lângă podul de la intrarea centrală redactorul-şef al revistei „Gând Românesc” Virgil Şerbu Cisteianu salută prieteneşte o persoană binevoitoare. Astfel l-am cunoscut pe dl Ioan Brad – amabil, manierat şi sociabil. Imediat ce a aflat că suntem din Chişinău, m-a întrebat dacă am fost la satul de baştină a lui Lucian Blaga. Am recunoscut că nu am fost. Şi astfel, cât ai clipi din ochi, ne-am pomenit toţi patru în maşina dumnealui şi am purces spre Lancrăm, locul naşterii lui Lucian Blaga, unde amintirea lui este păstrată de o serie de monumente: Casa Memorială Lucian Blaga, mormântul poetului, statuia care-l reprezintă.  Creaţia lui Lucian Blaga abundă de mister, dar nu m-am gândit că în acest ţinut, aflat în munţi, locuiesc oameni care păstrează legendele despre giganţii care aveau şi ei grijile, durerile lor. Mergând, dl Ioan Brad ne-a povestit despre lacurile din zonă şi legendele legate de acestea. Este un povestitor bun. În felul acesta, din vremurile mitice parcurgeam şi noi cu ochii aceste spaţii de magie.

Traseul spre Lancrăm a însemnat o dorinţă dintr-un spaţiu unde creaţia lui Lucian Blaga a fost interzisă. L-am descoperit  abia la universitate, încântată să-i aflu conceptul filosofic. Şi mai târziu, fiind deja conferenţiar la universitate, mă revoltam atunci când Paleologul cel tânăr, într-o prelegere la Chişinău, declara masteranzilor şi studenţilor că România nu a avut filosofi. Cum să nege conceptul inedit al lui Lucian Blaga, cum să-l dispreţuieşti pe Constantin Noica?

Aşadar, dl Ioan Brad mi-a dăruit această impresie ontologică de a vedea paginile din „Hronicul şi cântecul vârstelor”, de a-mi reculege gândurile la mormântul lui Lucian Blaga şi a vedea biserica unde a slujit părintele scriitorului filosof. Îi împărtăşeam fiicei această bucurie şi-i reciteam din Blaga.

Reveneam la Chişinău şi cu o carte semnată de dl Ioan Brad „Cu cărţile pe faţă”, în care şi-a mărturisit viaţa cu dureri şi bucurii, cu remuşcări şi aspiraţii.  

Mai târziu am revenit la Alba-Iulia. Şi din nou întâlnirea cu dl Ioan Brad a fost pentru mine ca un semn de carte într-un destin literar. Ne-am văzut în perioada când venisem la Conferinţa „Educaţia din perspectiva valorilor”, organizată de Facultatea de Teologie, Universitatea „1 decembrie 1918". În acel an ţineam cursul opţional despre creaţia lui Grigore Vieru. Un gând mă domina: să văd bustul lui Grigore Vieru la Alba-Iulia. Şi cine credeţi că a fost persoana care mi l-a arătat? Voluntarul de la Biblioteca „Lucian Blaga” – dl Ioan Brad, care mi-a completat rafturile cu încă două cărţi. Îi sunt foarte recunoscătoare pentru faptul că mi-a oferit ocazia să văd bustul poetului cu care am avut bucuria discuţiei. M-am intersectat la diferite vârste: elevă în clasa a IV-a la şcoală, fiind însoţit de Ion şi Doina Aldea-Teodorovici, apoi la Universitate, la lansări de carte, concerte.

Prin intermediul acestor rânduri, aş vrea să întreprindem împreună o călătorie imaginară pe străzile din Chişinău. Oraşul, unde m-am născut şi locuiesc, are str. Alba Iulia, aici este plasată biblioteca cu acelaşi nume, înfrăţită cu Biblioteca Judeţeană „Lucian Blaga”. Dar una este să ştii toate acestea consemnate pe foi, documente, şi alta  e să vezi, să păşeşti în casa unde a copilărit poetul, să discuţi cu oamenii care au făcut donaţii de carte pentru prosperarea culturii româneşti.

Dle Ioan Brad, recunoştinţa mea este enormă pentru că prin intermediul dvs. am avut acces de a transforma cunoştinţele mele teoretice în ceva mai mult – amintiri, trăiri. Sunteţi un om deosebit care ştiţi să oferiţi frumosul, să înţelegeţi că timpul ne este dat doar pentru esenţe şi anume dvs. aţi fost acea persoană care mi-aţi dezvăluit un traseu, dorit de mine cu adevărat. Sincer, nu mă gândeam că poate să se realizeze aşa, cu simpleţea şi modestia unei persoane care oferă din demnitate, istorie, glorie, fiind o parte componentă a inimii României, care pulsează în Alba-Iulia.

 

 

Victoria Fonari,

scriitoare, doctor conferenţiar, Universitatea de Stat din Moldova, mun. Chişinău