Se trezeşte România!

Urmaşii grofului Banffy Daniel, condamnat pentru crime împotriva românilor, îşi pierd averile moştenite. Titluri de proprietate, anulate în instanţă

Citim, nu fără puterea emoţiei, ştirea publicată de ziarul Albei Iulia că au fost anulate titluri de proprietate retrocedată emise pentru moştenitorii baronului Banffy Daniel, acţiune iniţiată de instituţia prefectului Alba, care s-a bucurat de interes din partea celor chemaţi să decidă.

Un asemenea act de justiţie iscă un lung şir de întrebări, de analize, care să pună în evidenţă nevoia de a se continua anularea atâtor abuzuri care s-au făcut în toată ţara. Dacă pentru a restabili dreptul ţării asupra tuturor acestor bunuri retrocedate ilegal este nevoie de mult curaj în actul de justiţie, atunci la noi, la Alba se distinge un mare merit al organelor judecătoreşti de la Aiud şi Alba Iulia care dau astfel o lecţie de profesionalism, de putere de decizie, sub presiunea sentimentului că de la ei ţara aşteaptă readucerea în proprietatea ţării a bunurilor înstrăinate nedrept.

E bine să nu uităm că averile ungurilor din Ardeal au fost rodul muncii robilor români, care nu aveau pământ nici pentru mormânt. Nu mai mic merit are instituţia prefectului care, după atâtia ani, deschide robinetul readucerii în patrimoniul statului a ceea ce este al nostru. N-ar fi rău ca, în toată ţara, să începă lupta cea mare cu falsul documentelor pentru retrocedare şi mai ales cu obrăznicia fără margini a ungurilor din Ardeal.

În ceea ce-l priveşte pe baronul Banffy, motivaţia ungurească prin care sunt acuzaţi comuniştii că i-au luat în mod abuziv averea, are un aspect care elimină total dreptul fostului proprietar. Constatăm cu un vibrant sentiment în favoarea actului de dreptate, că baronul a fost învinovăţit  de crimă asupra românilor în anii 1940-1944 şi condamnat în 1952, după care i-a fost confiscată averea şi preluată de statul român.

Grav, acuzator şi de neiertat este nechibzuinţa cu care s-a decis retrocedarea proprietăţii baronului către cele trei moştenitoare Banffy, mai ales că se ştia, urmare studierii actelor de arhivă, motivul confiascării averii fostului ministru ungur, care a vegheat şi a instigat la crimele săvârşite de unguri asupra românilor. Ce fel de român este omul care a decis retrocedarea fără a ţine cont de adevărul faptelor fostului proprietar?  Dacă a plătit doar cu averea pusă în discuţie este mult prea puţin faţă de crimele săvârşite.

Ar fi bine ca acest act al justiţiei albaiuliene să constituie un exemplu pentru întregul corp justiţiar al ţării, care să se trezească şi să-şi dea mâna pentru a readuce în patrimoniul naţional tot ce s-a înstrăinat urmare legilor mincinoase, motivate de restabilirea dreptului de proprietate, legi care ar fi trebuit să se bucure de o mai adâncă meditaţie înainte de a fi emise, mai ales că în Ardeal mulţi proprietari unguri au fost despăgubiţi, deci averile rămase în contul statului erau cumpărate, nu trecute abuziv.

Colcăie Ardealul de ungurime bogată urmare retrocedărilor nechibzuite către nemeşime! Decizia organelor de justiţie n-ar trebui să se oprească aici, ci să se cerceteze în amănunt documentele aşa zişilor moştenitori unguri, multe dintre ele fiind scrise în cei patru ani ai invaziei ungureşti, când şi-au făcut acte de proprietar pe averi agonisite de români în cei 22 de ani de la Unire.

Bătrânii Clujului îţi pot arăta cu degetul clădiri care au fost construite de români şi trecute în proprietatea ungurilor în cei patru ani de Dictat fascist. Pe un asemenea caz ar trebui să se alieze justiţia cu securitatea şi să se facă teancuri de dosare,  nu pe râcâieli politice. Doar aşa n-ar mai exista acuzaţii asupra sporirii drepturilor financiare ale judecătorilor! Doar aşa judecătorimea ţării ar fi apreciată şi pusă la loc de cinste!

prof. Georgeta CIOBOTĂ