Se trezeşte România!
Urmaşii
grofului Banffy Daniel, condamnat pentru crime împotriva românilor, îşi
pierd averile moştenite. Titluri de proprietate, anulate în instanţă
Citim, nu fără puterea emoţiei, ştirea publicată de ziarul Albei Iulia
că au fost anulate titluri de proprietate retrocedată emise pentru
moştenitorii baronului Banffy Daniel, acţiune iniţiată de instituţia
prefectului Alba, care s-a bucurat de interes din partea celor chemaţi
să decidă.
Un asemenea act de justiţie iscă un lung şir de întrebări, de analize,
care să pună în evidenţă nevoia de a se continua anularea atâtor abuzuri
care s-au făcut în toată ţara. Dacă pentru a restabili dreptul ţării
asupra tuturor acestor bunuri retrocedate ilegal este nevoie de mult
curaj în actul de justiţie, atunci la noi, la Alba se distinge un mare
merit al organelor judecătoreşti de la Aiud şi Alba Iulia care dau
astfel o lecţie de profesionalism, de putere de decizie, sub presiunea
sentimentului că de la ei ţara aşteaptă readucerea în proprietatea ţării
a bunurilor înstrăinate nedrept.
E bine să nu uităm că averile ungurilor din Ardeal au fost rodul muncii
robilor români, care nu aveau pământ nici pentru mormânt. Nu mai mic
merit are instituţia prefectului care, după atâtia ani, deschide
robinetul readucerii în patrimoniul statului a ceea ce este al nostru.
N-ar fi rău ca, în toată ţara, să începă lupta cea mare cu falsul
documentelor pentru retrocedare şi mai ales cu obrăznicia fără margini a
ungurilor din Ardeal.
În ceea ce-l priveşte pe baronul Banffy, motivaţia ungurească prin care
sunt acuzaţi comuniştii că i-au luat în mod abuziv averea, are un aspect
care elimină total dreptul fostului proprietar. Constatăm cu un vibrant
sentiment în favoarea actului de dreptate, că baronul a fost
învinovăţit de crimă asupra românilor în anii 1940-1944 şi condamnat în
1952, după care i-a fost confiscată averea şi preluată de statul român.
Grav, acuzator şi de neiertat este nechibzuinţa cu care s-a decis
retrocedarea proprietăţii baronului către cele trei moştenitoare Banffy,
mai ales că se ştia, urmare studierii actelor de arhivă, motivul
confiascării averii fostului ministru ungur, care a vegheat şi a
instigat la crimele săvârşite de unguri asupra românilor. Ce fel de
român este omul care a decis retrocedarea fără a ţine cont de adevărul
faptelor fostului proprietar? Dacă a plătit doar cu averea pusă în
discuţie este mult prea puţin faţă de crimele săvârşite.
Ar fi bine ca acest act al justiţiei albaiuliene să constituie un
exemplu pentru întregul corp justiţiar al ţării, care să se trezească şi
să-şi dea mâna pentru a readuce în patrimoniul naţional tot ce s-a
înstrăinat urmare legilor mincinoase, motivate de restabilirea dreptului
de proprietate, legi care ar fi trebuit să se bucure de o mai adâncă
meditaţie înainte de a fi emise, mai ales că în Ardeal mulţi proprietari
unguri au fost despăgubiţi, deci averile rămase în contul statului erau
cumpărate, nu trecute abuziv.
Colcăie Ardealul de ungurime bogată urmare retrocedărilor nechibzuite
către nemeşime! Decizia organelor de justiţie n-ar trebui să se oprească
aici, ci să se cerceteze în amănunt documentele aşa zişilor moştenitori
unguri, multe dintre ele fiind scrise în cei patru ani ai invaziei
ungureşti, când şi-au făcut acte de proprietar pe averi agonisite de
români în cei 22 de ani de la Unire.
Bătrânii Clujului îţi pot arăta cu degetul clădiri care au fost
construite de români şi trecute în proprietatea ungurilor în cei patru
ani de Dictat fascist. Pe un asemenea caz ar trebui să se alieze
justiţia cu securitatea şi să se facă teancuri de dosare, nu pe
râcâieli politice. Doar aşa n-ar mai exista acuzaţii asupra sporirii
drepturilor financiare ale judecătorilor! Doar aşa judecătorimea ţării
ar fi apreciată şi pusă la loc de cinste!
prof. Georgeta CIOBOTĂ
|