România este patria noastră şi a tuturor românilor.

     E România celor de demult şi-a celor de mai apoi
     E patria celor dispăruţi şi a celor ce va să vie.

Barbu Ştefănescu Delavrancea

Populaţia Regiunii Cernăuţi prin prisma rezultatelor recensământului din anul 2001

 

După cum am putut observa, în raionul Hliboca a fost înregistrată cea mai spectaculoasă creştere a populaţiei ucrainene din regiune - cu 24,1%. Ca şi în întreaga zonă submontană la sud de Prut aici a fost înregistrată o creştere a populaţiei cu 6,9%. O creştere destul de mare au înregistrat-o şi românii - 13,4% (datorită sporului natural), însă scăderea bruscă a persoanelor care s-au declarat moldoveni (cu 54,1% !!!) ne demonstrează că numărul populaţiei româneşti scăzuse de la 38.686 în 1989 la 37.348 in 2001 - cu 3.338 persoane sau cu 1,98%. Cert este faptul că o parte din românii din zona suburbană din fostul raion rural Cernăuţi (Molodia, Ceahor, Corovia, Valea Cosminului, Voloca şi Hruşeuţi), trecuţi arbitrar în timpul recensămintelor sovietice la moldoveni au revenit la denumirea firească de român, totuşi o parte dintre români au fost asimilaţi - mai ales din satele în care nu există şcoală românească (Ceahor, Valea Cosminului, Tureatca, Corceşti, Camenca etc.). De remarcat ca în unele sate în care acum 12-15 ani în biserică se mai oficia şi în limba română aceasta din urmă nu mai este utilizată (Stârcea, Gârbovăţ, Volcineţul Vechi etc.).

Dar să revenim la situaţia lingvistică din acesta zonă pentru a vedea tendinţele semnalate în 2001.

Limba ucraineană în calitate de L1 au recunoscut-o 33.805 ucraineni şi 4.393 reprezentanţi ale altor naţionalităţi, încă 190 ucraineni şi 18.806 reprezentanţi ai altor etnii care au declarat în calitate de limbă maternă altă limbă decât ucraineană posedau liber limba de stat - în total 57.194 de persoane sau 78,7% posedau limba ucraineană.

Limba rusă era recunoscută în calitate de L1 de către 734 ruşi şi 100 reprezentanţi ale altor etnii, încă 82 de ruşi şi 23.820 de reprezentanţi aparţinând altor naţionalităţi care au recunoscut în calitate limbă maternă altă limbă decât limba rusă posedau liber limba rusă. în total limba rusă era cunoscută liber de către 24.736 persoane sau 34,0% din populaţia raionului.

În calitate de L1, au recunoscut limba etniei 3.882 din. cei 4.425 de moldoveni şi 28.890 din. cei 32.923 de români, în afară de aceasta încă 4 ucraineni, 1 găgăuz, 1 polon şi 333 români au declarat în calitate de limbă maternă “limba moldovenească”, limba română a fost recunoscută drept maternă de către 138 de ucraineni, 27 poloni, 16 ruşi, 56 moldoveni., 3 nemţi, 2 azeri, 1 sârb şi 1 ţigan. Limba română în calitate de L1 era utilizată doar de către 33.405 de persoane sau 45,96% din populaţia raionului, inclusiv de 33.161 persoane sau 88,8% din populaţia apartenentă la etnia română (pentru 1989 statistica oficială pentru acest raion cifre nu a difuzat!).

Raionul, în care românii în 1989 deţineau primul loc, iar populaţia românofonă era majoritară a început să se ucrainizeze brusc - numărul ucrainenilor a crescut cu 6.618, iar a populaţiei româneşti a scăzut cu 1.338 persoane şi aceasta pe fundalul când procesele demografice în satele raionului sunt asemănătoare indiferent de etnia majoritară. Situaţia din acest raion ne aminteşte de situaţia din regiunea Odessa. Pentru obiectivitate ar trebui să menţionăm că în imediata apropiere de oraşul Cernăuţi - în Ceahor şi Corovia au început să se stabilească aşa numiţii „noii ucraineni” - oameni foarte bogaţi, care îşi construiesc case în suburbii — aceasta ar putea lămuri creşterea numărului ucrainenilor cu câteva sute de persoane. Scăderea numărului populaţiei româneşti se datorează, în primul rând, asimilării.

Dacă ar fi să comparăm numărul de elevi instruiţi în limba maternă din acest raion (încă majoritar românesc - 51,4%, deja nemajoritar românofon - doar 45,1% !!! dacă s-ar compara numărul de elevi în anul de studii 2003/2004 din şcolile româneşti din Storojineţ - 4.479 (în care au fost atestaţi aproximativ acelaşi număr de români), în raionul Hliboca au fost înregistraţi aproximativ acelaşi număr de elevi - 4.568 în 236 de clase sau 38,98%, însă în şcolile ucrainene din Hliboca în acelaşi moment au fost înregistraţi 7.146 elevi în 343 de clase sau 60,98% (1 clasă rusească cu 5 elevi a fost înregistrată la Fântâna Albă) iese la iveală concluzia că procesul asimilării prin şcoală în acest raion au luat o tendinţă catastrofala şi situaţia putea fi comparată cu cea din regiunea Odesa.

Dacă ar fi să examinăm situaţia transformării şcolilor romaneşti în mixte (Molodia, Băhrinesti), transformarea lor în şcoli ucrainene (Ceahor, Tureatca, Corceşti, Valea Cosminului etc. - în perioada sovietică) sau închiderea lor (în Poiana Hlibocii, la Camenca - mai recent) putem constata că se creează o zonă a asimilării tranzitive de-a lungul şoselei Cernăuţi - frontiera cu România, despărţind arealul românofon în două zone - zona raioanelor Noua Suliţa şi Herţa şi căteva sate din raionul Hliboca (Privorochia, Stăneştii-de-Sus şi de Jos, Dimca; Oprişeni, Tereblecea, Şănăuţii-de-Sus şi de-Jos) de o parte şi satele din Valea Şiretului din raioanele Hliboca şi Storojineţ - pe de altă parte, lăsând Voloca şi Hrusăuţul ca o insuliţă, înconjurate de sate deja ucrainene sau pe cale de ucrainizare, - bariera ucrainofonă trecând chiar prin centrul raional Hliboca.

Pentru a stopa aceste tendinţe, comunitatea românească din acest raion, în care chiar în consiliul raional românii încă mai deţin majoritatea, a instituit un Centru Independent Bucovinean de Cercetări Actuale cu sediul la Hliboca pentru a studia situaţia actuală şi a reanima viaţa naţională în raion.

În raion la Hliboca apare un ziar raional în limba română - „Timp nou”.

Populaţia românofonă din această zona istorică bucovineană majoritar românească încă acum 10-15 de ani din fostele judeţe Storojineţ (Hliboca (Adâncată), Carapcîu-pe-Şiret, lordăneşti, Cupca, Corceşti, Suceveni, Camenca, Prisecăreni, Dumbrava Roşie, Dimca (Trestiana) şi Rădăuţi (Bahnnesti, Volcineţii-Vechi, Fântâna Albă, Cerepcăuţi, Gârbovăţ, Stârcea, Slobozia Berlintilor, Oprişeni, Tereblecea, Sinăuţii-de-Sus şi de-Jos, Stăneştii-de-Sus şi de-Jos) de pe Valea Şiretului de la frontiera cu România, satele Tureatca şi Porni din fostul Ţinut Herţa şi satele din dreapta Prutului din imediata apropiere de oraş mai jos de Cernăuţi până la pârâul Mamorniţa, azi se transformă deja într-o minoritate,

După părerea noastră, dacă nu vor fi stopate tendinţele amintite mai sus, la următorul recensământ populaţia românofonă în acest raion va fi doar în jur de 35.000 de oameni (vor trece în lumea celor drepţi mulţi dintre cei 4.163 de conaţionali de-ai noştri, care în calitate de L1 utilizează ucraineana, copii lor, după cum ne demonstrează practica, în marea lor majoritate se vor declara deja ucraineni), im raionul va deveni majoritar ucrainean. Despre situaţia din satele românofone şi „urmele româneşti” din satele deja înstrăinate ale raionului vom reveni ceva mai târziu.

 

COMPONENŢA ETNICA A RAIONULUI NOUA SULIŢA ÎN 2001

Tabelul 60

 

 

SITUAŢIA LINGVISTICA DIN RAIONUL NOUA SULIŢA TN 2001

Tabelul 61

 

După cum am putut observa, raionul Noua Suliţa este unicul raion din regiunea Cernăuţi şi din Ucraina, în care persoanele care s-au declarat moldoveni deţin majoritatea absolută - 57,5%. Ca şi în întreaga zonă nordbasarabenă din dreapta Prutului aici a fost înregistrată o scădere a populaţiei şi doar creşterea înregistrată în zona bucovineană din satele de lângă Cernăuţi a fixat o creştere de 0,8%. Cea mai mare creştere au înregistrat-o românii - cu l .009,2% (datorita sporului natural, din satele Boian, Mahala etc. şi revenirea la denumirea firească de român, mai ales, în zona bucovineană a raionului).

Creşterea numărului ucrainenilor din raion cu 5,3% nu poate fi lămurită decât prin asimilarea altor etnii, deoarece numărul populaţiei din satele majoritar ucrainene (eu mici excepţii nesemnificative, ca de exemplu creşterea numărului locuitorilor la Rarancea (Ridkivţi) cu l persoană) a cunoscut o scădere (de exemplu la Toporăuţi de la 4.523 în 1989 la 4.411 în 2001, la Podvima - de la 2.539 la 2,426 etc.). In majoritatea satelor româneşti a fost înregistrată o creştere (chiar şi în unicul sat majoritar moldovenesc cu şcoală ucraineană şi biserică românească - Cotilău numărul locuitorilor crescuse de la 2.789 - la 2.977).

Populaţia românească din dreapta Prutului mai jos de Cernăuţi din imediata apropiere cu frontiera cu România şi Republica Moldova din raionul Noua Suliţa, rămâne în continuare majoritară, însă a scăzut cu 11 persoane faţă de 1989 (când constituia 64,83% din populaţia raionului), întrunind cifra de 56.233 persoane sau 64,3%. Populaţia ucraineană, deşi populaţia satelor ucrainene scăzuse, a crescut de la 28.207 persoane la 29.703 şi constituia la 5 decembrie 2001 34,0% din populaţia raionului (în 1989 - 32,5).

Să ne adresăm situaţiei lingvistice din această zonă.

Limba ucraineană în calitate de L1 au recunoscut-o 29.338 ucraineni şi 465 reprezentanţi ale altor naţionalităţi, încă 305 ucraineni şi 20.757 reprezentanţi ai altor etnii care au declarat în calitate de limbă maternă altă limbă decât ucraineană posedau liber limba de stat - în total 50.865 de persoane sau 58,2% posedau limba ucraineană.

Limba rusă. era recunoscută în calitate de L1 de către 1.144 ruşi şi 413 reprezentanţi ale altor etnii, încă 68 de ruşi şi 44.274 de reprezentanţi ale altor naţionalităţi care au recunoscut în calitate limbă maternă altă limbă decât limba rusă posedau liber limba rusă.

În total limba rusă era cunoscuta liber de către 45.899 persoane sau 52,5% din populaţia raionului, înregistrând cel mai înalt nivel de cunoaştere a limbii ruse din zona rurală a regiunii.

În calitate de L1 au recunoscut limba etniei 47.585 din cei 50.329 de moldoveni şi 5.812 din cei 5.904 de români, în afară de aceasta încă 160 ucraineni, 57 români, 23 ruşi, 5 poloni, 2 nemţi, 1 găgăuz, 1 slovac, 1 evreu, 1 lezghin, 1 bielorus şi 1 azer au declarat în calitate de limbă maternă “limba moldovenească”, limba română a fost recunoscută drept maternă de către 2.264 moldoveni, 39 de ucraineni, 6 poloni, 5 ruşi, 2 bulgari, 2 armeni şi 1 inguş. Limba română în calitate de L1 era utilizată doar de către 55.972 de persoane sau 64,0% din populaţia raionului, inclusiv de 55.718 persoane sau 99,1% din populaţia apartenentă la etnia română (în 1989 această cifră era de 55.436 persoane sau 63,9%).

După părerea noastră, la următorul recensământ populaţia românofonă în acest raion va depăşi 56.000 de oameni, iar populaţia românească va atinge cifra de peste 57.000. Această afirmaţie se bazează pe faptul că în satele majoritare româneşti există biserică românească şi şcoli româneşti. In total în anul de studii 2003/2004 în raion funcţionau 17 şcoli medii, 4 medii incomplete şi 4 şcoli mixte cu clase româneşti, întrunind 361 de clase şi un contingent de 7.575 de elevi. Este de remarcat, că în raionul Noua Suliţa la ora actuală a fost înregistrat cel mai mare număr de elevi, instruiţi în limba maternă în cadrul şcolilor naţionale. În raion la Noua Suliţa apare un ziar raional în limba romană - „Cuvântul adevărului”, iar la Ostriţa-Mahala la iniţiativa fraţilor Purici este în curs de instituţionalizare o organizaţie românească de artă plastică bisericească.

Despre situaţia din satele românofone şi „urmele româneşti” din satele deja înstrăinate ale raionului vom reveni ceva mai târziu.

citeste partea 1

citeste partea 2 citeste partea 3 Partea 4 citeste partea 5